Manastirea Cozia Valcea

Oricat de grabit ar fi calatorul care se indreapta de la Ramnicu Valcea la Sibiu nu poate sa nu se opreasca la circa 30 km de resedinta judetului Valcea, imediat dupa statiunea balneo-climaterica Calimanesti, pentru a cauta momente de iniste si reculegere intre zidurie evocate atat de emotionant de Grigore Alexandrescu.

Manastirea Cozia este o ctitorie a domnitorului Mircea cel Batran, in anii 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele.

In anul 1583, in timpul domniei lui Mihnea Turcitul, biserica este din nou reparata. In anii 1706-1707 se pastreaza in pronaos, unde, pe pereteel de vast sunt pictati Mircea ce Batran si fiul sau Mihai. In restul bisericii fresca a fost aproape total refacuta la inceputul secolului al XVIII-lea de mesterii lui Constantin Brancoveanu si de cativa mesteri greci.

Tot aici, la intrarea in biserica, poti scrie un pomelnic pentru pomenirea mortilor si a viilor, poti in acelasi timp sa aprinzi o lumanare si s-o dedici celor trecut in nefiinta.

In pronaos se afa mormantul domnitorului Mircea cel Batran si a calugaritei Teofana, mama lui Mihai Viteazul.

In vecinatatea manastirii, peste sosea, se afla „Biserica Balmitei” zidita in 1542 sub domnitorul Radu Paisie. In interiorul acesteia se pastreaza vaoroase fresce datorate zugravilor autohtoni David si Radoslav.

Toate aceste lacasuri raman adevarate creatii ale poporului roman, veritabile marturii pentru generatiile care vor urma, demonstrand gustul de frumos al romanului.

“Urmam o cotitura a Oltului si, dupa un scurt pe sosea, Cozia se arata, cu cele trei turnuri ale sale si zidul alb, dres de putina vreme, al cladirilor manastiresti. Oltul e manios aici si-si framanta spumegande pe varfuri de piatra, iar, pe un mal si pe celalalt, doua inaltimi impadurite, cu fruntile colturate, par doi zmei intaratati ce se rapad unul impotriva celuilalt. [...] Ea pastreaza vechea zugraveala, foarte frumoasa – asemenea cu aceea din Slatina in Moldova – din care se desfac, pe partea dinauntru a piciorului de zid din pridvor, chipurile incununate ale lui Mircea-Voda si ale fiului sau Mihail, care e un copil inca, amandoi in vestmintele apusene ale vremii, luate, de buna seama, dupa cea dintai zugraveala a bisericii celei mari. O panglica de inscriptie ce incurajeaza sus pridvorul spune ca intemeietorii bisericutii au fost Petru Voda, zis si Petru de la Arges sau Radu Paisie, domn pana la 1545 si fiul sau Marcu si, prin urmare, din timpul lor vin sfintii din pridvor si aceia dinauntrul cladirii care se boltest puternic sub turnul rosiatic. Ctitori se vad in mana stanga a naosului: Petru in haina verde de brocard de aur, blanita cu cacom, cazand peste o alta cu flori tot cu aur. Marcu, si el incoronat, in brocard albastru, tot asa blanit, peste o haina dedesupt rosie. Doamna Ruxandra, sotia lui Radu, vaduva intai dupa Radu de la Afumati si deci fata stralucitului Basarab Neagoe, poarta cercei mari de aur, din care atarna lanturi pana la umeri. […] Biserica mare e peste drum, in vale, avand in apropiere Oltul. De jur imprejur o cuprind cladirile de locuinta, cu cerdacuri boltite si pridvoare pe stapli, care se obisnuiau in veacul al XVII-lea, spre sfarsit. […] Nicolae Iorga