Literatura de Craciun - Otilia Cazimir

Literatura de Craciun

Sa va trimit “Literatura de Craciun” ...
Dar ce anume? Vreti colinde mici
Cu “dalbe flori” si “Ler, oi Doamne bun”

Pentru copii peltici?
As scrie, poate mai cu usurinta
O schita realista, cu tendinta ...
Ori preferati istorioarele morale
(M-ati pune-ntr-o cumplita-ncurcatura!)

Pentru dudui gingas-sentimentale
Si pentru numerosii cititori
Ce nu citesc literatura
Decat o data-n an: la sarbatori,
Cand tot ziarul le ofer-o poza
Cu magi, c-un prunc s-un staul, in culori?
(O poza care, daca-i bine scoasa,
Se poate incadra si pune-n casa ...)
Sa va descriu, in delicata proza,
Un pom aprins intr-un salon din centru,
O Tannenbaum, lumina roza,
Copii buclati, papusi articulate,
Ori o serbare la periferie,pentru
Orfani, cu doamne din inalta societate?
Va place, poate, o poveste demodata
Ce spune despre-un vrac
Si despre-o fata care-a fugit in noaptea luminata
C-un print adus de Mos Craciun in sac? ...

Asara-am stat nedumerita-n drum
Apusul inflorea: Crai nou - o ghinda
Abia tivita cu-o parere de inel,

Cu fructul straveziu de fum
Ce parca sta sa se desprinda
Din degetarul nou si subtirel
De prin gradini, copacii bruni si uzi
Imprastia in largul vantului
Inselator parfum de muguri cruzi,
Iar plutitorul abur al pamantului
Punea primavaratice vedenii
Pe liliecii cu crengute moarte
Si-un clopot cuvios, departe,
Chema-ndelung ca-n serile cu denii.
Dar glasuri maruntele de copii
Cand stelele-ncercau sa se aprinda,
Au inceput sa-ngane o colinda, -
Pe Mos Craciun sa-l cheme
Mai devreme
In inserarea proaspata ca de Florii ...Pe ce meleaguri rataceste oare
Mosneagul alb, cu barba de ninsoare?
Eu stiu ca Mos Craciun a insirat,
Pe-un fir desprins din coada unei stele,
Toti clopoteii rasului curat
Si-i tine sub zavor, la el in cui
Si-n fiecare an de ziua lui,
Cand toate lampile prin case sunt aprinse
Si cand pe uliti nu-i decat colinda,
Coboara clopoteii de sub grinda
Si-i scutura deasupra lumii ninse.
S-atunci peste omatul din campie
Un cald reflex trandafiriu invie,
De parca stau sa se iveasca zorii
Si rad si se-ncalzesc colindatorii ...

Dar cum sa scriu “Literatura de Craciun”?
E-atata primavara timpurie,
Incat ma tem ca n-o mai vrea sa vie,
Ca-n celelalte ierni, bunicul bun.
O fi venit pe-o noapte calda pan-aproape;
Clipind marunt din ostenitele pleoape
S-o fi iutat pe dealuri si pe vai,
Apoi, mirat si fara nici un capatai,
S-o fi intors batranul indarat...
Cum sa-l ademenesc si sa-l insel
Cand nu-l asteapta nici un bulgar de omat,
Cand nici copii ce colinda la feresti
Azi nu mai cred in albele-i povesti,
Si cand, din toti cati au crezut in el
Si l-au chemat cu gand curat si drept,
Eu singura-am ramas sa-l mai astept? ...