Juno - divinitate romana feminina asociata cu Hera la greci

Juno e divinitatea feminina a cerului, a luminii, a nasterilor. Nasterea luminii care iese din intuneric era pentru cei vechi simbolul oricarei nasteri. Ea este zeita protectoare a femeii romane pe care o ajuta in toate actele vietii sale.

Printre culturile Junonei, cel dintai in importanta e al zeitei Juno Lucina, zeita a luminii si in special a nasterilor, ceea ce-i atragea din partea femeilor multe invocatii. Ea era si zeita casatoriilor. Multe alte epitete explica protectia ce-o acorda femeilor si justifica Matronala, sarbatori pe care femeile romane le celebrau in onoarea zeitei.

Tot in onoarea ei mai erau si alte sarbatori la care lua parte poporul intreg si aceste sarbatori erau instituite in onoarea zeitei Juno Moneta, in amintirea bunelor sfaturi pe care se zice ca le-ar fi dat romanilor intr-un razboi. Mai tarziu, deoarece Moneta insemna si moneda, printr-o confuzie de cuvinte Juno devine protectoarea monetariei.

Alt cult important era al zeitei Juno Regina, regina cerului, sotia lui Jupiter, adorata pe Capitoliu ca protectoare a Romei. Pe Capitoliu isi avea ea statuia sa alaturi de a lui jupiter si a Minervei. Aici ii erau consacrate faimoasele gaste care au scapat Capitoliul de asaltul nocturn al galilor.

Alte pasari consacrate Junonei erau paunii, simbol al mandriei si al splendorii regale.

Dupa influenta greaca Juno a fost asimilata cu Hera si legendele mitologice ce grecii aveau despre Hera au trecut asupra Junonei. Astfel, ea e fiica lui Saturn, deci sotie si sora a lui Jupiter. Avea o fire artagoasa si exista o multime de legnde care povestesc certurile dintre ea si Jupiter. Fiind geloasa si rautacioasa, persecuta cu inversunare pe femeile iubite de Jupiter.

Astfel a dat ea in paza lui Argus pe nimfa Io metamorfozata in vaca.”

Jupiter ca sa scape pe Io de furia Junonei o transforma in vaca. Juno cere de la Jupiter sa-I daruiasca ei vaca. Dorinta i-a fost indeplinita. Pe Argus in pune ca pazitor. O suta de ochi inconjurau capul lui Argus. Din acestia cate doi se odihneau pe rand, iar ceilalti stateau de paza, asa ca Argus chiar intors cu spatele avea pe Io inaintea ochilor. Ziua ii da voie sa pasca, iar noaptea o inchidea si-i punea lanturi in jurul gatului.

In razboiul dintre troieni si greci, ea tine partea grecilor fiind ofensata de Paris care daduse marul de aur zeitei Venus. Ea persecuta pe Enea si cauta sa-l impiedice de a fonda un oras in Latium.