Interferente.ro

Vineri, 20 Mai 2011 14:57

Ion Luca Caragiale - citate

Amatorul lucreaza de placere morala si ce produce ii face intotdeauna placere; artistul lucreaza de nevoie intelectuala si foarte rar ii place ce face ...

Asa e ca pana acum nu stam nici bine, nici rau, adica nici asa, nici altminteri.

Asta e conditia fiintei: viata, nu durata vietii.

Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.

Cap ai, minte ce-ti mai trebuie?

Catavencu (foarte ametit, impleticindu-se-n limba, dar tot ingrasandu-si silabele): Fratilor! (toti se-ntorc si-l asculta) Dupa lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat! Ce eram acuma catva timp inainte de Crimeea? Am luptat si am progresat: ieri obscuritate, azi lumina! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri intristarea, azi veselia!... Iata avantajele progresului! Iata binefacerile unui sistem constitutional!

Catavencu: Nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina...

Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca de cele mai multe ori sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el.

Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nici o speranta.

Celebru este unul care incepe sa traiasca dupa ce a murit.

Cetateanul: Vorba e... eu pentru cine votez?...

Creatia:... a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi impreuna si a le turna intr-o forma care sa imbrace o viata ce se diferentiaza intr-un chip absolut hotarat de tot ce nu este ea - aceasta este puterea naturii si a artistului.

Efimita: Daca n-o mai plati niminea bir, soro, de unde or sa aiba cetatenii leafa? Leonida: Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui sa-ngrijeasca sa aiba oamenii lefurile la vreme...

Eminescu? Era o frumusete! o figura clasica incadrata de niste plete mari negre: o frunte inalta si senina, niste ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant coborat dintr-o icoana.

Farfuridi (grav): Ne ducem, dar gandeste-te stimabile, ca suntem membrii aceluiasi partid... Cum ziceam adineaori amicului Branzovenescu: tradare sa fie (cu oarecare emotie) daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc tradarea (cu intentie), dar urasc pe tradatori... (schimband tonul, cu dezinvoltura). Salutare, salutare, stimabile!...

Farfuridi: Iata dar opinia mea. (in suprema lupta cu oboseala care-l biruie) Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele... esentiale... Din aceasta dilema nu puteti iesi... Am zis!

Frumosul este singurul atribut potrivit al lumii, tot asa de nemarginit ca si dansa.

Industria romana este admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire.

Iubirea n-are nevoie de inteles.

Luati o jumatate de afirmare a unui ziar opozant si amestecati-o bine cu jumatate de dezmintire a unuia guvernamental - iata o reteta adeseori buna pentru a afla adevarul.

Lumea asta se aseamana cu un vast balci.

N-am putut ca s-o tratez cu refuz.

Natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l toarna pe fiecare dupa calapod deosebit. Unul e sucit intr-un fel, altul intr-alt fel, fiecare in felul lui, incat nu te mai saturi sa-i vezi si sa faci haz de ei.

Norocul e prea putin si lumea prea multa.

O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.

O picatura de roua ce cade din inaltimi reflecta in peretii ei tot vazduhul; ceea ce e fara margini in afara se adanceste inauntrul ei, afundandu-se fara margini. Asa e si sufletul omenesc, o oglinda sferica, avand in adancimea ei o constiinta; de aceea minunea fara margini, de afara, ne intereseaza mai putin decat minunea dinauntru, tot asa de fara margini.

O virtute impinsa peste o anumita limita incepe a fi o curata meteahna.

Omul este un suveran glorios de coroana lui care este gandirea, si tot atat de sceptrul lui care este expresia.

Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.

Pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta.

Pentru un roman care stie citi, cel mai greu lucru e sa nu scrie.

Petrecerile cu mult inainte pregatite rar se intampla sa iasa bine; cata vreme, cele incinse asa din intamplare, pe negandite, aproape totdeuna izbutesc frumos...

Prostii mor, prostia e nemuritoare.

Sa nu ne mai facem inima rea si spaima gandindu-ne ca lumea romaneasca ar fi mai stricata decat altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut inca, nu e pana-acuma dospit cumsecade.

Sarmana limba romaneasca! Nu mai este cum ar fi trebuit sa fie, o planta cultivata! A ajuns o buruiana salbatica!... Multe vanturi au batut-o! Odata o batea vantul frantuzesc; apoi o bate vantul nemtesc: noroc ca mai are radacini adanci, altminteri i s-ar starpi soiul. Si ar fi pacat de ea fiindca (nu ca o laud eu), ingrijita, cu flori frumoase si ce rod sanatos ar da aceasta voinica buruiana dispretuita, cu care de veacuri s-a hranit sufletul unui intreg neam de oameni! Care cum se scoala astazi o calca-n picioare si, drept ingrijire, chip si seama, si spre pastrare, o oparesc cu cerneala de scris si de tipar; si ea rabda, tinandu-si ascunsa puterea de viata in radacinile-i adanci, cat si-o mai putea-o tine si acolo; caci si acolo a-nceput s-o prigoneasca si s-o ajunga soarta rea prin asa-numitele "metode moderne".

Scoala cucoana si te bucura, ca esti si dumneata muma din popor; scoala c-a venit libertatea la putere.

Si eu si marlanul ne uitam la luna. Luna este vioara, iar eu arcusul.

Tipatescu: Blestemata politica! un moment sa n-ai pace!

Tipatescu: Misel! Pristanda: Curat misel! Tipatescu: Murdar! Pristanda: Curat murdar!

Toate multumirile trebuie platite; inainte de a se capata, par destul de ieftine, in urma, prea scumpe.

Trahanache (tragandu-si clopotelul) : Stimabili! onorabili! (afabil) faceti tacere! Sunt cestiuni importante, arzatoare la ordinea zilei... Aveti putintica rabdare... (catra Farfuridi) Da-i inainte, stimabile, aveti cuvantul!

Un om nu trebuie sa incerce decat ceea ce poate.

Voiesti sa cunosti lucrurile? Priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? Priveste-le de departe.

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: