Investigatii biochimice la varstnici

Investigatiile biochimice au o importanta deosebita la varstnici din cauza gradului sporit de dificultate a diagnosticului clinic (forme nespecifice sau atipice de boala, examinare fizica mai dificila a pacientului batran etc.). Interpretarea testelor de laborator nu este insa usoara, avand in vedere polipatologia frecvent intalnita la batrani si tratamentul medicamentos urmat de aproape toti pacientii. Exista mai multe mecanisme care fac ca intervalul de suferinta sau de normalizare a unei analize sa se schimbe cu varsta. Astfel, scaderea progresiva a functiei renale se reflecta in cresterea valorii maxime considerate normale a ureei. Cresterea creatininei cu varsta este mai putin evidenta deoarece ea este contracarata de tendinta concomitenta de scadere in greutate, ceea ce are drept consecinta diminuarea productiei de creatinina endogena provenita din catabolism celular. Efectele hormonilor asupra nivelului unor parametri biochimic sunt si ele evidente cu varsta. De exemplu, la femei dupa menopauza se semnaleaza o crestere accentuata a fosforului seric, in timp ce la barbatii in varsta acest lucru nu se intampla. Intervalele de referita pentru proteine se schimba cu varsta. Albumina, de exemplu, scade de-a lungul varstei adulte, ajungand la batrani considerabil mai mica, reflectand schimbarile in balanta intre anabolism si catabolism. Alte proteine au tendinta de a creste cu varsta, cum este cazul globulinelor. Exista desigur si alte teste biochimice a caror limita superioara a normalitatii creste cu varsta, dar este foarte greu de decis daca aceasta este numai o modificare datorita varstei sau ascunde o patologie. Astfel, o fosfataza alcalina crescuta se poate datora varstei, ea putand fi insa si consecinta maladiei Paget sau a altei boli osoase clinic inaparenta.

Valorile unor analize biochimice pot fi influentate de regimul alimentar. De exemplu, o dieta bogata in proteine duce la valori crescute ale ureei, uratului, fosfatului si colesterolului, dar la valori scazute ale glucozei si insulinei. O dieta bogata in carbohidrati are drept consecinta cresterea fosfazei alcaline, iar un regim sarac in grasimi reduce concentratia colesterolului. Consumul de tarate de greu scade calciul, colesterolul si trigliceridele serice; ceapa coboara nivelul glucozei; usturoiul micsoreaza fibrinogenul si colesterolul. Consumul de alcool are efecte asupra rezultatelor unor enzime serice, in special asupra glutamat transferazei. Un consum regulat de alcool duce la o crestere marcata a trigliceridelor. Fumatul stimuleaza eliberarea de catecolamine cu cresterea costisolului, glucozei si a hormonului de crestere. Efectele cronice ale fumatului include ridicarea nivelului colesterolului si trigliceridelor, reducerea vitaminei B12 si o crestere marcata a concentratiei carboxihemoglobinei din sange.

Activitatea fizica are un efect considerabil asupra valorilor biochimice. De exemplu, activitatea musculara stimuleaza cresterea nivelului unor enzime serice, cum ar fi creatinkinaza si aldolaza. Din contra, imobilizarea prelungita a bolnavului varstnic duce la cresterea calciului seric si urinar, ca o consecinta a scoaterii lui din schelet prin activitatea osteoclastica.

Valorile testelor biochimice sunt modificate de boala, ele avand valoare de diagnostic numai daca sunt specific legate de un proces particular al bolii. Or, in cazul bolnavilor varstnici, unele analize modificate ca valoare nu sunt specifice unei anumite boli, ci reflecta efectele generale ale starii de boala. Astfel, bolile severe influenteaza la batrani nivelul proteinelor serice. Afectarea functiei renale se datoreste unor cauze pre-renale, in special deshidratarii sau unor afectiuni cardiace. Deseori intalnim la batrani o crestere temporara a bilirubinei si a enzimelor din ficat, datorita unor boli infectioase sau cardiace. Patologia multipla a varstnicilor complica mult interpretarea testelor. Astfel, fosfataza alcalina poate fi crescuta in peste 100 de boli sau din cauza unor medicamente.

Din nefericire, terapia medicamentoasa poate avea efecte majore asupra valorilor testelor de laborator, fiind cauza unor rezultate neasteptate. Medicamentele pot afecta mecanismele endocrine, cel mai relevant exemplu pentru practica geriatrica constituindu-l modificarea valorilor hormonului tiroidian in terapia L-dopa a maladiei Parkinson. L-dopa este capabila sa altereze functia hipotalamica si hipofizara cu cresterea tranzitarie a unor hormoni tiroidieni. Anumite medicamente pot intensifica excretia renala a unor metaboliti normali, un exemplu fiind cresterea excretiei de acid uric in urma tratamentului cu aspirina, fenilbutazona si alopurinol. Un numar mare de medicamente sunt asociate cu toxicitatea renala (gentamicina, neomicina, kanamicina, sarurile de aur, alte saruri ale unor metale grele). Ele produc o crestere a nivelului ureei, creatininei si o modificare a concentratiei acidului uric, potasiului, bicarbonatului si fosfatului. Tetraciclina sau oxitetraciclina pot afecta ureea intr-un mod cu totul diferit, incat cresterea ureei se produce fara nicio modificare a functiei renale.

In mod similar, un numar mare – peste 200 – de medicamente pot influenta functia ficatului, ducand la cresterea fosfatazei alcaline, de exemplu.

Este de retinut ca valorile analizelor de laborator pot fi modificate la varstnicii sanatosi datorita unui numar destul de mare de factori intrinseci sau extrinseci, iar cei bolnavi datorita medicatiei sau efectelor nespecifice ale bolii.