Interferente.ro Lifestyle Frumusete Incaltamintea si tocurile pro sau contra

Joi, 07 August 2014 02:39

Incaltamintea si tocurile pro sau contra

Incaltamintea si tocurile pro sau contraVa amintiti, desigur, de micuta Cenusareasa din poveste care, coborand in fuga scarile palatului imparatesc pentru a ajunge acasa inaintea mamei sale vitrege si a fiicelor acesteia, si-a pierdut pantofiorul de cristal. “Incidentul” s-a petrecut insa nu numai pentru ca fata se grabea. Orice femeie poate confirma faptul ca in pantofi cu tocuri inalte este greu, daca nu chiar imposibil, de coborat repede scarile sau un teren in panta. Atunci de ce acest element de evident disconfort a fost acceptat de catre elegantele tuturor timpurilor si contnua sa se bucure si in zilele noastre de atata popularitate? De ce, de cele mai multe ori, cand se pune problema sa aleaga intre o incaltaminte cu toc “cui” si o alta cu talpa ortopedica sau cu toc jos, femeile, in marea lor majoritate, o prefera pe prima? Pentru ca ele au in vedere in primul rand tinuta, dorinta de a starni admiratie si in acest caz alegerea este, fara indoiala, justificata, tocul inalt fiind atributul clasic al elegantei.

Tocurile alungesc piciorul si fac ce femeile scunde sa para mai inalte si mai suple, spun adeptii si mai ales adeptele acestora. De altfel, de ce n-am recunoaste, si femeile inalte arata mai bine pe tocuri. Piciorul omului este o constructie complicata, constand din 28 de oase, 27 de articulatii, un mare numar de muschi si de tendoane, foarte-foarte bine adaptate la mersul pe orice substrat si in orice ritm. Totusi medicii, fiziologii, specialistii in biomecanica sunt de alta parere in ceea ce priveste utilizarea in exclusivitate a incaltamintei cu tocuri depasid o anumita inaltime. Ei afirma ca de comoditatea incaltamintei si deci de confortul picioarelor depind intr-o masura destul de mare atat sanatatea omului, cat si capacitatea lui de munca. Adevarul acestei afirmatii ar putea fi negat numai de cineva care n-a avut nicicand de suferit din cauza unor incaltari prea inguste, prea tari sau care au fost confectionate dupa un calapod ce nu corespundea cu forma piciorului proprietarului lor.

Alungirea piciorului inseamna, in realitate, schimbarea proportiilor lui, modificarea raportului dintre gamba si sold in favoarea primei. La animale acest raport este rezultatul adaptarii la alergare rapida, usoara si pe distanta mare, cu alte cuvinte o adaptare utila pentru o vanatoare reusita sau pentru o fuga salvatoare. De aceea nu este exclus ca perceperea din punct de vedere estetic a tocurilor inalte sa nu fie altceva decat reprezentarea pastrata in subconstient a unor miscari de alergare eficiente si executate cu eleganta. Conditiile de viata ale lui Homo sapiens au suferit insa de-a lungul zecilor si sutelor de mii de ani transformari radicale. Inca multa vreme dupa aparitia sa omul a umblat descult. Acum poarta, de regula, incaltaminte si paseste pe suprafete tari. Ca urmare, pana la varsta de 35-40 de ani coloana lui vertebrala “acumuleaza” zeci de milioane de lovituri primite zilnic cu fiecare pas facut. Intensitatea socurilor depinde de mai multi factori printre care si de calcatura. In cazul unui mers usor, ca de pisica, socurile primite de coloana vertebrala sunt, desigur, mai slabe decat atunci cand se paseste energetic si repede. Talpa, datorita formei sale arcuite, atenueaza in mare masura intensitatea acestor socuri. Dar piciorul incaltat cu o sanda, gheata sau cizma cu toc inalt face mai greu fata acestei sarcini. O femeie care paseste vioi pe tocuririle ei “cui” isi supune de trei ori mai mare decat ar purta o incaltaminte moale, cu tocuri joase, iar daca femeia coboara in fuga o scara sarcina creste de zeci de ori. Acesta nu este insa singurul argument imptoriva tocului inalt.

Se stie ca un om care sta pe loc isi mentine echilibrul datorita miscarii neintrerupte a muschilor talpilor, gambelor si soldurilor. Ori, tocul inalt impiedica piciorul femeii sa execute aceste miscari ce scapa privitorilor, dar care sunt atat de necesare nu numai mentinerii echilibrului, ci si deplasarii, stiut fiind ca picioarele acumuleaza energia rezultata prin deformarea ritmica si elastica a muschilor si tendoanelor, folosind-o apoi pentru deplasare.

Datorita tocului inalt, umbletul persoanelor care folosesc astfel de incaltaminte se modifica, ele fac pasi mici si desi, mersul devenind fortat si nu totdeauna atragator. Centrul de greutate se deplaseaza in fata, ceea ce pune in pericol echilibrul. Pentru a compensa instabilitatea, unele femei isi indoaie intrucatva genunchii, aceasta determinand in scurt timp schimbarea in general a tinutei. Altele, pentru a nu se impiedica si a preveni caderea in fata, isi curbeaza sensibil coloana vertebrala in regiunea lombara (a salelor). Si astfel, desi tocurile inalte confera multora dintre adeptele lor o tinuta eleganta, dupa un timp mai lung sau mai scurt ele vor plati pentru aceasta cu dureri ascutite de mijloc. Victimele suferintelor de acest fel sunt in primul rand persoanele care au muschii spatelui si al picioarelor mai slabi. Cu toate acestea, milioane de reprezentante ale sexului frumos din intreaga lume se impaca intr-o masura atat de mare cu asemenea cazne incat cu timpul le accepta ca pe ceva obisnuit.

Cercetatorii francezi in domeniul anatomiei si fiziologiei de la Institutul pentru sanatatea publica si cercetari medicale au pus in evidenta faptul ca obisnuinta de a purta incaltaminte cu tocuri inalte duce in cele din urma la scurtarea muschilor gemeni ai gambelor. De aceea, cu cat este mai lunga perioada in car eo femeie poarta numai tocuri inalte, cu atat ii va fi mai dificil sa-si mentina echilibrul cand la un moment dat va trebui sa incalte pantofi cu tocul jos. Acestor persoane le va fi, de asemenea, din ce in ce mai greu sa-si sprijine toata talpa pe substrat. Ele vor avea tot timpul tendinta de a umbla pe varfuri. Se poate spune chiar, fara exagerare, ca pentru multe femei tocul devine un fel de proteza care le ajuta sa suporte durerea si senzatiile dezagreabile legate de intinderea muschilor scurtati datorita acelorasi tocuri. Cei-i de facut?

Apreciind obiectiv plusurile si minusurile tocurilor inalte, este putin probabil ca cineva sa renunte de buna voie la o incaltaminte cu care s-a obisnuit, de buna voite la o incaltaminte cu care s-a obisnuit, ca sa nu mai vorbim de moda … Cu toate acestea, desi este greu de crezut ca tocul jos il va inlatura vreodata complet pe cel inalt, concurenta dintre ele, impusa din cand in cand de insisi creatorii de moda, ca metoda terapeutica, asa cum se intampla in ultimii ani, nu trebuie ignorata.

Dar, spre norocul lor, femei care sa nu se poata desparti in nici o imprejurare de tocurile inalte nu sunt chiar foarte multe, iar la randul acestora situatia nu este foarte grava in toate cazurile. Conform constatarilor specialistilor, intinderea artificiala a muschilor gambei le reda acestora forma si functionalitatea initiale. Intinderea se face executand cu regularitate, o data-de doua ori pe zi, indiferent cand, exercitii de gimnastica simple: cateva genoflexiuni cu sprijin pe intreaga talpa; plimbari pe un tere inclinat si mers pe calcaie. De mare utilitate s-ar putea dovedi pentru unele persoane si sfaturile savantului german din secolul trecut – Sebastian Knapp – devenite dictoane: “Cea mai buna incaltaminte este lipsa de incaltaminte” si “Fiecare pas facut descult inseamna un minut in plus in viata”. Dar medicii avertizeaza si propun, iar femeile hotarasca si dispun ele insele de sanatatea proprie.

Addthis