Ghicitori cu animale
Are-un ac micuţ şi fin,
Zboară lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(albina)
Animal cu capu-n jos
Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos.
(ariciul)
Nu e peşte, nici vapor
Uriaşul mărilor!
(balena)
Să-mi ghiciţi o ghicitoare:
Înaltă, cu lungi picioare,
Pene negre pe-aripi are,
Peste broaşte e mai mare!
(barza)
Vacă neagră, coarne late,
Îndreptate mult în spate,
Vara umblă să se scalde
În mlaştini cu ape calde!
(bivoliţa)
Când e viu, el trage carul
Iar tăiat, dintr-a lui piele
Face talpă tăbăcarul
Şi cizmarul tălpi, pingele.
(boul)
Holbată, cu gura mare,
Ca şi o lăcustă sare.
(broasca)
Poartă-n spate o cetate
Şi din ea doar capu-l scoate!
(broasca ţestoasă)
Şapte puncte poartă-n spate
Şi-ajută pomii cât poate.
(buburuza)
E o babă supărată
Şade-n scorbură uscată,
Are ochii de motan
Şi seamănă c-un vultan!
(bufniţa)
Corabie plutitoare
Pe nisipuri, călătoare!
(cămila)
Sprintenă şi delicată
Se adapă-nfiorată!
(căprioara)
Care gâză stricătoare
Apare în luna mai
Şi face pagubă mare,
De ţipă copacii: “Vai”!
(cărăbuşul)
Un prieten credincios,
Fără frică, bătăios,
Hoţul frică de el are
Când îi iese în cărare.
Poţi să spui cum se numeşte
Cel ce curtea ţi-o păzeşte?
(câinele)
Animalele din casă
Umblă pe sub masă
Când se întâlnesc
Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)
Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa
Iarna-mi plimbă sania. (calul)
Are barbă, nu-i bărbat.
E gata de cocoţat !
(capra)
Barbă are,
Popă nu-i
Coarne are
Vacă nu-i.
(capra)
În aer ramurile-şi are
Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)
Mândru şi încoronat,
Prin poieni este-mpărat!
(cerbul)
Vine “doctoru”-n pădure
Cu fes roş şi cu secure!
(ciocănitoarea)
Către soare se avântă
Dimineaţa-n zori şi cântă.
(ciocârlia)
Are mama o ulcea
Cu ceşcuţe lângă ea;
Ceştile sunt toate vii,
Drăgălaşe, aurii!
(cloşca cu pui)
Cavaler împintenat,
Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Că e şef peste găini!
(cocoşul)
Păsărică elegantă,
Cu pieptar catifelat,
Coada-şi mişcă ziua toată
Bătând tactul regulat!
(codobatura)
Zboară Stanca prin livadă
Cu o daltă-n loc de coadă!
(coţofana sau ţarca)
O şopârlă de cinci coţi,
Hai, ghiceşte-o dacă poţi.
(crocodilul)
Cine-şi cântă numele
Prin toate pădurile?
(cucul)
Cine umblă mult prin lume
Şi tot se strigă pe nume?
(cucul)
Singuratic şi hai-hui,
Îşi cântă numele lui!
(cucul)
Ce holbată şi sfioasă
Toată ziua şade-n casă?
(cucuveaua)
Uriaş cu nasul mare
Poartă oameni pe spinare!
(elefantul)
Cavaler de la paradă
Are coada cât o spadă!
(fazanul)
Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic îl are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie. (fluturele)
Parcă-i floare zburătoare
Şi are şase picioare!
(fluturele)
Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară.
(furnica)
Trei mărgele, doar, pe-o aţă
Se mişcă plină de viaţă!
(furnica)
Vine fuga pe cărare
Culegând la pietrişoare.
(găina)
Jupâneasa durdulie
Cu rochiţa cenuşie
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(gâsca)
Atunci când sunt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna fac.
(gâştele)
O leliţă certăreaţă
Multe cântece învaţă.
Ea vorbeşte limbi vreo nouă
Şi-umblă veşnic după ouă!
(gaiţa)
Animal cu trup tărcat
Şi cu gât nemăsurat!
(girafa)
Are gâtul foarte-nalt
Şi picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)
Nu-i canar şi nici scatiu,
Cu veşmântul auriu!
(grangurul)
Cenuşiu, cu alb stropit
Artist foarte iscusit!
(graurul)
Cine cântă toată vara
Prin fâneţe cu ghitara?
(greierele)
Zi şi noapte prin fâneţi,
Auzi mii de cântăreţi.
(greierii)
Un pitic, cumplit duşman,
Zi şi noapte iese-n lan,
Roade spice, boabe fură
În punguţele din gură!
(hârciogul)
Parcă-i câine uricios,
Umblă mult cu capu-n jos,
Cu cadavre se hrăneşte,
Orişiunde le găseşte!
(hiena)
Elefant scurt în picioare
Intră-n apă la răcoare!
(hipopotamul)
Am un puişor de drac
Cu doi dinţi de greblă-n cap.
(iedul)
Lungi urechi, picioare lungi,
Doar cu puşca îl ajungi!
(iepurele)
Iedul cu şase picioare
Vrea ca lanul să doboare!
(lăcusta)
Nu e ţap, dar coarne are
Şi prin lanuri iute sare!
(lăcusta)
Zână albă ca o vrajă
Lin pe apă ea pluteşte,
Între trestii stă de strajă
Şi în apă ea priveşte
Cine e? Cine-o ghiceşte?
(lebăda)
Nu e cal, dar are coamă
Şi-i puternic fără seamă,
Îl ghiceşti uşor, când vrei,
Că e scris pe banii mei!
(leul)
E un mic aeroplan
Cu aripi de celofan!
(libelula)
Mici pitici cu felinare
Umblă noaptea pe cărare!
(licuricii)
Scânteioară
Albăstrioară,
Zboară pe-ntuneric, zboară;
Luminează ici-colea.
Ce-i: felinăraş ori stea?
Licăreşte... licăreşte...
Numele cine-i ghiceşte?
(licuriciul)
Pare-a fi un şoricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip şi fel
Purtând numele de floare.
(liliacul)
Şoricel cu aripioare
Poartă numele de floare.
(liliacul)
Se întinde şi se strânge
Şi lacomă suge sânge!
(lipitoarea)
O dihanie ciudată
Poartă-n gură o lopată!
(lopătarul)
Ciocoi ţeapăn şi hapsân,
El se vrea-n turmă stăpân!
(lupul)
E bun dobitoc
Foarte încăpăţânat
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are desagi pe spinare.
(măgarul)
Pasăre galbenă-n cioc,
Fluieră un cântec cu foc!
(mierla)
Mâţă cu aripi de peşte
Şi cu colţii cât un cleşte!
(morsa)
Noi muncim vara întreagă,
Să o dăm din casă afară,
Că-i urâtă şi murdară!
(musca)
Bucălaia de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână!
(oaia)
Turmă mică, târâtoare,
Paşte-n pomi, nu pe ogoare!
(omizile)
Am un frate
Ţese-o pânză minunată
Fără iţe, fără spată.
(păianjenul)
Nu e mire, nici mireasă,
Are trenă mătăsoasă
Cu bănuţi frumoşi, verzui,
Hai ghiciţi numele lui!
(păunul)
O surcică argintie,
Numa-n apă şade vie!
(peştele)
Şade “domnul” pe un banc
Numa-n cizme şi cu frac!
(pinguinul)
Are blana mătăsoasă,
La căldură toarce-n casă
La lăbuţe-are gheruţe
Stau ascunse în pernuţe.
(pisica)
Mică, mică şi fricoasă
Creşte cucul, nu se lasă!
(pitulicea)
Stă la noi necontenit
Şi cântă: “tivit! tivit!”!
(piţigoiul)
Am aici în bătătură
O uzină cu untură,
Care umblă prin ogradă
C-un şurub în loc de coadă.
(porcul)
Şindil, mindil
La bot ca pitacul
La păr ca acul
Vara în glod
Iarna în pod.
(porcul)
Nu-i tractor, dar e în stare
Poieni, lunci, păduri să are!
(porcul mistreţ)
Duce veste
Ca-n poveste
Şi oricui el ştie-a spune
Că e semnul păcii-n lume.
(porumbelul)
Am o păsărică-n sac,
Soţie de pitpalac!
(prepeliţa)
Cântăreaţă delicată,
Vraja-i seara ne desfată!
(privighetoarea)
Ce moţată, dragii mei,
A prins Creangă într-un tei?
(pupăza)
Cine-i mic, mititel,
De se sperie şi Vodă de el?
(puricele)
Mic şi negru, cafeniu
Unde a sărit, nu ştiu!
(puricele)
O săgeată de cărbune
Zboară iute peste lume!
(rândunica)
Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă până la cioc.
(rândunica)
Foarfeci are,
Nu croieşte,
Cine-l ştie
Îl ghiceşte!
(racul)
Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac-mac-mac
Pleacă să înoate-n lac.
(raţa)
Toată ziua stă pe lac
Şi ne cere mereu... mac!
(raţa)
Nu e cerb, dar ţi se pare,
Când îl vezi din depărtare!
(renul)
Burduhos, voinic şi gras,
Are-un corn înfipt în nas!
(rinocerul)
Tipsie peste tipsie,
La mijloc e carne vie.
(scoica)
Este sprinten şi bălţat
Dă năvală iarna-n sat!
(sticletele)
Parcă-i un curcan golaş
Şi fricos şi uriaş !
(struţul)
Are solzi şi nu e peşte
Şi când merge, se târăşte!
(şarpele)
Veghează-n două picioare
Ca să vadă-n depărtare!
(şoarecele)
Cureluşă verde
Prin iarbă se pierde. (şopârla)
E un şarpe cu picioare,
Să-mi ghiceşti ce nume are!
(şopârla)
Mic, cu inima haină,
Roade sacul de făină!
(şoricelul)
Nu-i pisică, nici motan
E vărgat şi roşcovan!
(tigrul)
Are dânsul şi picioare
Dar e-obişnuit să zboare;
Ţin, ţin, ţin şi pişcătura...
Cine-i obrăznicătura?
(ţânţarul)
Slăbănog ca şi o scamă,
Unde pişcă, lasă rană !
(ţânţarul)
Ce are barbă
Şi totuşi nu e bărbat ?
(ţapul)
Merge ţanţoş, îngâmfat,
Încrezut că e bărbat.
La bufet, când lumea-l cere,
Ospătaru-l dă cu bere!
(ţapul)
Gheară-n cioc, gheară-n picioare
Dă prăpăd prin zburătoare!
(uliul)
În cojoc întors pe dos
Mormăind morocănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere, după mure.
(ursul)
Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar viţei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)
O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune.
(veveriţa)
Ronţăie nuci şi alune
Sare graţioasă
Coada-i e stufoasă –
De-o ghiceşti, îndată spune! (veveriţa)
Ţuş ghiduş, coadă roşcată
Peste cetini aruncată.
(veveriţa)
Moşuleţul cel voinic
Se-nfăşoară-n borangic!
(viermele de mătase)
Pare-albină, dar nu prea,
Fiindcă-i leneşă şi rea!
(viespea)
Lacomă, gălăgioasă
Ţopăie pe lângă casă!
(vrabia)
Are-o coadă înfoiată,
Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea grivei.
(vulpea)
Cu coamă şi trup vărgat
Pare un căluţ ciudat
Cine este, l-aţi aflat?
(zebra)
Related news items:
Older news items:
|