Luni, 04 Octombrie 2010 13:26

Francmasoneria

 

Francmasoneria (sau masoneria) este o organizatie ai carei membri sunt infratiti prin idealuri comune morale si metafizice, prin initierea conforma unui ritual comun, prin juramantul depus pe o carte sfanta (in general Biblia sau Coranul) si, in majoritatea ramificatiilor, de credinta intr-o „fiinta suprema”, un „mare arhitect al universului”.

 

Etimologie

Cuvantul francmason, incetatenit la noi prin sec. al XVIII-lea, vine pe filiera franceza - francmaçon; dar si in celelalte mari limbi europene sensul termenului este identic: freemason (in engleza), Freimaurer (in germana), liberi muratori (in italiana) care inseamna “zidar liber” si reprezinta o mostenire a uneia din radacinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile si catedralele din Evul mediu.

 

Definitie

Potrivit dictionarului enciclopedic “The New Encyclopedia Britannica”, francmasoneria este cea mai vasta societate secreta din lume (mai corect spus: “o societate discreta”), raspandindu-se mai cu seama datorita intinderii in sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic.

Masonii au dat o definitiei masoneriei, ea fiind “o asociatie de oameni liberi si de bune moravuri care conlucreaza pentru binele si progresul societatii prin perfectionarea morala si intelectuala a membrilor sai.”

 

Istoric

Multe legende circula despre originile masoneriei: unele implica preotii Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Insisi francmasonii sunt de pareri diferite in aceasta privinta. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este ca francmasoneria in forma ei actuala a aparut in Marea Britanie in secolul al XVIII-lea.

Legendele masonice plaseaza formarea organizatiei in epoca Turnului Babel si in cea a construirii Templului din Ierusalim de catre regele Solomon, despre care se pomeneste in Biblie. Or, potrivit lui Mircea Eliade “istoria incepe in Sumer”.

Foi de papirus, descoperite in 1.888 cu prilejul sapaturilor arheologice in Desertul Libian, descriu intalniri secrete ale unor astfel de organizatii cu 2.000 de ani i. Hr. (ele au participat la construirea templului lui Solomon). Ca ideal al masoneriei era declarata transformarea interioara prin desavarsirea spirituala a omului in veneratie fata de Dumnezeu. Pentru ca masonii erau de religii diferite, acest dumnezeu era numit “Marele Faurar universal”.

In secolul al XIX-lea, Mackey afirma ca masonii din epoca medievala preluasera atat cunostintele in materie de constructii, cat si modelul de organizare de la “arhitectii Lombardiei”. Aceasta breasla din nordul Italiei a fost prima ai carei membri si-au asumat numele de “francmasoni”, care a devenit prescurtarea pentru “Ordinul fratesc al cioplitorilor in piatra liberi si recunoscuti ca atare”.

O lucrare de alchimie in care se pomeneste expres termenul de “francmason” poate fi datata in anii '50 din secolul al XV-lea. Alti cercetatori masoni sustin ca aparitia ordinului poate fi datata istoric in perioada Romei antice, contemporan cu “collegium fabrorum” (colegiul muncitorilor) - un grup de constructori si arhitecti devenit un prototip pentru organizarea ulterioara a breslelor.

Majoritatea scriitorilor plaseaza aparitia secretelor masonice in epoca existentei preotilor razboinici, eroi ai cruciadelor, “cavalerii templieri”.

Un scriitor din secolul al XVIII-lea sustinea ca francmasoneria moderna ar fi fost intemeiata de Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul si despre care se spune ca ar fi intemeietorul misterioasei “Staretii a Sionului”.

Secretele privitoare la originea francmasoneriei au fost pastrate cu strasnicie, in ciuda publicarii a numeroase carti si articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seama si autor al lucrarii “The Meaning of Masonry”, scria: “Adevarata istorie secreta a aparitiei masoneriei nu a fost facuta publica nici in randurile organizatiei insasi”. Multi cercetatori cred chiar ca majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevarata origine si scopul organizatiei. “Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care si-a pierdut intelesul originar” - scriau autorii lucrarii The Templar Revelation.

Francmasoneria si-a dobandit cunostintele ezoterice mai ales de la masonii speculativi, filosofi, alchimisti, hermetisti sau rozacrucieni.

Webster afirma: “Originile francmasoneriei nu pot fi identificate din nicio sursa sigura, dar ordinul a aparut dintr-o combinatie de traditii care au evoluat si s-au contopit intr-o perioada mai lunga de timp. Astfel, masoneria lucratoare ar fi putut proveni din colegiile romane prin intermediul breslei zidarilor din Evul Mediu, in timp ce masoneria speculativa ar fi putut proveni din randurile patriarhilor ebraici si din misteriile paganilor. Dar sursa de inspiratie ce nu poate fi negata este Cabala evreiasca... Cert este ca, atunci cand au fost concepute ritualul si statutele masoneriei in 1.717, cu toate ca au retinut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene si pitagoreice, versiunea iudaica a traditiilor secrete a fost cea aleasa de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pornindu-se de la ea, sa isi construiasca propriul sistem”.

Francmasoneria a continuat sa isi largeasca tot mai mult randurile, iar in 1.720 au fost infiintate loji masonice in Franta, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format in 1.735 o Mare Loja la Paris. Marea Loja era diferita de lojile scotiene, care fusesera formate dupa ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele doua ramuri ale masoneriei franceze s-au accentuat in 1.746, odata cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit “Scumpul print Charlie” Stuart, sau “tanarul pretendent”, si a sustinatorilor lui care au incurajat folosirea ordinului in scopuri politice.

In acea epoca a devenit cunoscuta marelui public adevarata origine a francmasoneriei. In 1.737, profesorul fiilor printului Carol Eduard care era si membru al Societatii Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs in fata francmasonilor din Paris, discursul supranumit “Cuvantarea lui Ramsey”, in care acesta declara: “Ordinul nostru a format o uniune de nedespartit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim” - ordin foarte apropiat de cel al templierilor. Ramsey mai spunea ca francmasoneria era legata de scolile antice ale misteriilor, patronate de zeita greaca Artemis si de cea egipteana Isis.

Masonul german, Karl Gotthelf Baron von Hund a devenit membru al lojei din Frankfurt si in 1.751 a intemeiat aici o filiala a ritului scotian, numita “Ordinul strictei observante”; dupa rostirea juramantului ce prevedea supunerea neconditionata fata de ordinele unor superiori misteriosi si “nevazuti”, asa cum a fost descris pe parcursul volumului, ordinul a sfarsit prin fuziunea dintre Ordinul Iluminatilor si francmasoneria germana, in timpul congresului de la Wilhelmsbad. Hund a recunoscut ca ducea mai departe traditiile cavalerilor templieri, care fusesera constransi la inceputul secolului al XIV-lea de regimul lui Filip al IV-lea cel Frumos, regele Frantei, sa se autoexileze in Scotia. Membrii acestui ordin s-au autoproclamat “Cavaleri ai Templului”. El pretindea ca ar transpune in viata ordinele unor “superiori necunoscuti” a caror identitate si loc de resedinta nu erau precizate niciodata, in timp ce altii au pretins ca acesti “superiori” nu erau oameni. Majoritatea cercetatorilor cred ca ei erau probabil sustinatorii iacobiti ai Stuartilor, care au murit sau si-au pierdut credinta dupa infrangerea tanarului pretendent la tron.

 

Organizare

Francmasoneria este organizata in “clase, grade” si “rituri”. Partea aproximativ comuna tuturor riturilor este “Clasa lojilor albastre”, cu trei grade: “ucenic, calfa, mester” (sau "ucenic, companion, maestru"). Mesterii masoni pot face parte, dupa primirea acestor trei grade, numite si simbolice, in gradele de perfectionare a diferitelor rituri. Cele mai cunoscute si larg raspandite sunt "Ritul de York" si "Ritul Scotian Antic si Acceptat".

Desi liderii sai neaga ca ar fi religie, masoneria a constituit pentru unii un inlocuitor al cultului religios. De aceea, nu este de mirare ca Biserica a trebuit sa fie circumspecta cu privire la raspandirea invataturilor masonice. Wilmshurst spunea ca, daca o persoana cauta sa dobandeasca lumina “sub forma intaririi constiintei de sine si a cresterii capacitatilor paranormale... trebuie sa fie pregatita sa se dezbrace de toate prejudecatile si modelele de gandire avute pana atunci si, cu o slabiciune si blandete asemanatoare cu acelea ale unui copil, sa fie pregatita sa isi «deschida» mintea, pentru a primi niste adevaruri noi si poate socante pentru ea.

Trecerea de la societatile secrete sau discrete antice la organizatiile initiatice mai moderne a fost intarita de introducerea acestei francmasonerii „iluminate" la sfarsitul secolului al XVIII-lea, organizatie care imbina legendele ezoterice mai vechi cu traditiile cabalistice. Aceste secrete se dezvaluie initiatilor din cercurile mai interioare ale francmasoneriei, in timp ce ceilalti membri ai acestei organizatii, care nu le cunosc, continua sa se bucure de invatatura si de prietenia pe care le gasesc in ea.

 

Cele trei mari principii masonice

IUBIRE FRATERNA. Orice francmason adevarat manifesta toleranta si respect fata de opiniile celorlalti si se poarta cu bunatate si intelegere fata de semenii sai.
AJUTOR.
Francmasonii sunt indemnati sa se ajute intre ei si sa ajute comunitatea ca intreg, fie prin acte caritabile, fie prin eforturi voluntare si actiuni individuale.
ADEVAR.
Francmasonii se lupta pentru adevar, care inseamna standarde morale ridicate si dorinta de a le atinge pe parcursul existentei lor.

Inca de la inceput, Francmasoneria a fost preocupata de actiunile de caritate, de soarta orfanilor, a copiilor superdotati, a oamenilor bolnavi si a batranilor. Aceasta lucrare continua si astazi. Mai mult, sume mari sunt donate asociatiilor caritabile locale si nationale.

 

Idealuri masonice

Libertate-Egalitate-Fraternitate (in Romania a circulat si sinonimul sau, Dreptate-Fratie)

Rationalismul si iluminismul

Uniunea Europeana

Organizatia Natiunilor Unite

Afirmarea libera a personalitatii popoarelor

Afirmarea si respectarea drepturilor omului

Dreptul de proprietate

Egalitatea cetatenilor in fata legii

Garantarea produsului muncii

Votul universal

Introducerea Codului Civil

Libertatea individuala

Libertatea presei

Libertatea cultelor

Dreptul de proprietate literara si artistica

Separarea Bisericii de Stat

Interzicerea pedepsei cu moartea

Dreptul la asistenta sociala

 

Addthis