Interferente.ro Sanatate Plante medicinale Farmacia verde indreptar fitoterapeutic

Marţi, 02 Aprilie 2013 14:58

Farmacia verde - indreptar fitoterapeutic

In ceea ce priveste plantele medicinale uneori asistam la fenomene interesante, in care oamenii prefera doar anumite tipuri de plante medicinale in detrimental altora. In anumite situatii putem inlocui niste plante medicinale cu altele.

Musetelul de pilda, care are proprietati antiseptice deosebite, datorate in special uleiului volatil bogat in azulene, poate fi foarte bine suplinit in aproape toate cazurile de florile de coada soricelului, care au un continut superior din substantele amintite, ceea ce ii justifica utilizarea in enterocolite si gastrite, dar si in uz extern – in arsuri, plagi, abcese, sub forma de bai sau comprese. Inlocuitoare ale florilor de musetel in afectiuni bucale (stomatite, gingivite, amigdalite) sunt si alte specii, cu actiune antimicrobiana marcata, indeosebi frunzele de salvie, care imbina proprietatile antiseptice cu cele astringente, sau rizomii de cerentel. Ceaiul de gargara din frunze de salvie are o eficienta superioara datorita actiunii sinergice si complementare a componentelor sale. In rani, ulceratii, musetelul mai poate fi suplinit si de pelin sau de cimbrul de cultura al carui ulei volatil are o valoare antiseptica greu de imaginat: de 3 ori mai puternic decat fenolul, acel lichid atat de coroziv, folosit ca infailibil dezinfectant.

Cat priveste binecunoscutele flori de tei trebuie facuta precizarea ca atat florile cat si bracteele, desi strans unite intre ele, sunt de fapt doua produse cu proprietati distincte imprimate de compozitia lor chimica. Astfel, florile, cu continut de ulei volatil bogat cu farnesol, ce le confera aroma atat de mult apreciata, sau proprietati sedative recunoscute, nu insa mai puternice decat conurile de hamei, eficace chiar si in unele insomnii rebele, sau florile de levantica, pe care multi o recunoastem doar ca … dusman al moliilor.

Bracteele care insotesc buchetele de flori de tei contin la randul lor mucilagii, principii active cu rol emolient, utile in afectiuni respiratorii (laringite, traheite, bronsite), mai ales in prima faza a acestora, in cea iritativa. Si in acest caz se pot recomanda inlocuitori de valoare cel putin egala, cu continut ridicat de mucilagii. Asa este, de exemplu, grupul numeros al produselor provenite de specii de nalba: florile de nalba de gradina, planta atat de decorativa; tot florile, dar si frunzele de nalba la cultura; frunzele si radacinile nalbei mari. Alaturi de ele stau si florile si frunzele de podbal, planta ce creste pe coaste rapoase din zonele de deal si de munte, frunzele de patlagina (patlagina cea buna de vatamatura, cum apare in scrierile cronicarilor).

Cei care folosesc ceaiul din cozi de cirese pentru efectul lor diuretic, prea putini stiu ca efectul lor este unul relativ slab fata de efectul altor produse, unele avand si alte proprietati complementare. Asa sunt frunzele de mesteacan sau frunzele de frasin, la care diureza produsa este insotita de o eliminare puternica de urati, fiind astfel adjuvante pretioase in diateze urice (guta, reumatism, litiaze urice). Alte diuretice sunt in acelasi timp si puternice antiseptice ale cailor urinare: fructele de ienupar, mugurii de plop, frunzele de merisor sau de afin, coada calului, fructele de fenicul. In fine, matasea de porumb, ca si rizomii de pir medical isi completeaza proprietatile diuretice cu cele antiseptice, fiind folositoare in colicele renale.

O alta pista in planul utilizarii plantelor medicinale ne-o ofera aromatele frunze de menta. Acestea contin un ulei volatil bogat in mentol, precum si tanin. De aceea, infuzia din frunze de menta constituie un bun antidiareic, are o actiune de calmare a spasmelor gastrice, iar in afectiuni hepatice mareste secretia biliara si ajuta la eliminarea ei. Dar, in functie de scopul urmarit, se pot folosi si alte plante.

In diaree, de exemplu, bune rezultate dau coaja de stejar, chiar si in cazuri acute, rachitanul, care poate fi folosit si la copii, taninurile de la aceasta specie fiind complet neiritante, fructele de porumbar, frunzele de frag, mur sau zmeur, cu avantajul ca au gust placut, frunzele de nuc sau de urzica. In durerile abdominale (colici), menta poate fi substituita, printre altele, de frunzele de roinita, busuioc, sulfina, fructele de fenicul, mai energica, dar si greu de suportat fiind radacina de valeriana.

In sfarsit, dupa cum se stie, frunzele de menta, ca si sunatoarea, au proprietati coleretice-colagoge (de marire a secretiei de bila si de activare a eliminarii ei) fapt pentru care sunt mult solicitate de catre cei in suferinta. Aceste valoroase plante medicinale au insa si numerosi inlocuitori. Printre acestia mentionam in primul rand frunzele de anghinare (plantei i se mai spune si “planta celor 50 de ani”, prin aceasta intelegandu-se ca – preventiv sau curativ – aproape fiecare dintre noi ar trebui sa o utilizeze ca sprijin al functiilor hepatice). Alaturi de aceste frunze, proprietati coleretice-colagoge au si frunzele de papadie, rostopasca, ungurasul, cicoarea (radacinile sau partea aeriana).

In general, partile din plantele enumerate mai sus se prepara sub forma de infuzie cu 1-2 lingurite la cana, cand este vorba de flori, frunze sau partea aeriana si decoct cand este vorba de radacini sau coji. Cat despre modul de administrare al acestor preparate, fiind vorba de cazuri mai mult sau mai putin particulare, in functie de afectiunea de care sufera, dozajele pot fi diferite.

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: