Despre curmali, curmale, cocotieri si nuca de cocos

Afla cateva informatii despre arborele de curmal si curmale, fructele acestuia, precum si despre arborele de cocotier si nucile de cocos, fructele acestuia.

In tarile arabe din zona subtropicala, ziua de 15 septembrie este sarbatoarea curmalului. Istoricii afirma ca acest arbore s-a cultivat in Mesopotamia din timpurile cele mai vechi si a fost totdeauna venerat de oameni. Capitole intregi din Codul de legi al regelui Hammurabi erau consacrate ocrotirii curmalului. Era cantat in poemele Babilonului, iar inteleptii ii atribuiau 365 de proprietati curative.

Curmalul sau ficinul (Phoenix dactylifera) este arbore exotic din familia palmierilor (un palmier din genul Phoenix, familia Arecaceae), cu trunchiul inalt pana la 25 m, cu frunze mari de 2-3 m si cu fructe comestibile. Creste in regiunile calde, avand fructe ovale sau sferice, suculente si hranitoare - curmalele.

Curmalul este cultivat pentru fructele, lemnul, frunzele si fibrele sale. Ca si in trecut, lemnul curmalului este folosit in constructii, iar frunzele servesc prepararii unor bauturi racoritoare. Curmalele constituie principala hrana a multor arabi. Se cunosc cam o suta de retete pentru prepararea lor. Interesant si bine de stiut este ca fructele, curmalele proaspete au o energie calorica de 96 kcal la 100 de grame, iar cele uscate au 248 kcal. Termenul lor grecesc este “diospyros”, ceea ce inseamna “hrana zeilor”. Curmalele intaresc sistemul nervos, exercita o influenta binefacatoare asupra vaselor sanguine. Medicii din antichitate le recomandau pentru ingrijirea bolilor de intestine si de ochi, precum si a tumorilor.

Astazi, in lume cresc cam 90 de milioane de curmali, din care mai mult de 70 la suta in tarile arabe. Principalii producatori de curmale sunt Irakul, Algeria, Egiptul, Arabia Saudita, Marocul, Libia.

In Indonezia, arborele vietii este cocotierul sau regele palmierilor, cum este numit aici. Cocotierul (Cocos nucifera, familia Arecaceae) este un palmier din regiunile tropicale, foarte inalt, cu flori mici dispuse in ciorchine si avand ca fruct nuca de cocos. Inaltimea acestuia poate ajunge pana la 25 de metri. Ca semn distinctiv, are un smoc de frunze uriase in varf, de 3-5 m lungime fiecare.

Cocotierul este pretuit atat ca sursa de hrana, cat si drept leac tamaduitor. Locuitorii insulelor din Pacific considera nuca de cocos drept remediu pentru toate bolile. Mai mult de atat, nuca de cocos este o sursa de proteine, suc, lapte si ulei. Pe multe insule, nuca de cocos reprezinta alimentatia de baza, fiind foarte nutritiva. Fructul este bogat in substante minerale precum: fier, potasiu, fosfor, magneziu, cupru si seleniu in proportiile necesare organismului. Desi este un produs gras, el este bogat in acizi grasi saturati, ceea ce face ca el sa fie usor asimilabil de catre organism.

Laptele din fructe potoleste setea. Pulpa fructului nu este cu nimic mai prejos ca gust si proprietati nutritive decat alunele. Uleiul de cocos constituie un important articol de export indonezian. Lemnul serveste drept combustibil, precum si in constructie si pentru fabricarea hartiei.