Cupluri celebre - cele mai frumoase povesti de dragoste

Povesti de dragoste care transced timpului, incarcate de emotie si zbucium. Intamplari fascinante traite de cupluri de indragostiti celebri, personaje mitologice, imparati, regi si regine, presedinti, legende ale ecranului, artisti si politicieni. Un fir rosu care leaga toate aceste povesti ... dragostea.

Romeo si Julieta

Povestea iubirii dintre Romeo si Julieta, este probabil cea mai cunoscuta poveste de dragoste din istoria omenirii. Tragedia in cinci acte, Romeo si Julieta, este opera marelui dramaturg William Shakespeare si a fost scrisa in 1594-1595. Inca de la prima reprezentatie, piesa a fost primita cu mare entuziasm, si exista voci care spun ca povestea celor doi indragostiti se bazeaza pe o intamplare reala. Autorul nici a confirmat, nici nu a infirmat aceasta ipoteza.

Actiunea tragediei shakespeariene se petrece la Verona, protagonistii fiind descendentii a doua familii care se dusmanesc de moarte, Montague si Capulet.

Intriga acestei tragedii o constituie intalnirea Julietei cu Romeo. Romeo o vede pe Julieta la o petrecere la castelul Capuletilor unde reuseste sa vorbesca cu ea si chiar sa o sarute. La inceput cei doi nu isi cunosc identitatea, nestiind ca apartin celor doua familii vrasmase din Verona. Ca dovada a puternicelor sentimente putem observa ca cei doi trec cu usurinta peste obstacolul social si peste ura crancena ce era prezenta intre familiile lor de mai multi ani.

Sentimentele celor doi devin in timp din ce in ce mai puternice, culminand cu celebra scena a balconului, cand Romeo ii marturiseste Julietei dragostea sa. Convinsi fiind ca nu vor reusi sa fie impreuna cunoscuta fiind ura dintre cele doua familii, Romeo si Julieta hotarasc sa se cunune in secret, cu complicitatea doicii fetei. Cel care oficiaza acesta cununie este parintele Lorenzo.

Evenimentele iau o turnura tragica atunci cand Romeo il ucide pe Tybalt, varul Julietei, in urma unei confruntari ce are loc in piata publica. Ca urmare a acestui eveniment, familia Capulet decide ca Romeo trebuie sa fie pedepsit pentru fapta sa.

Nestiind nimic despre povestea de iubire dintre Romeo si Julieta, parintii Julietei decid ca fiica lor trebuie sa se casatoreasca cu Paris. Doica fetei o sfatuieste pe Julieta sa accepte casatoria cu Paris, pentru ca Romeo va muri cu siguranta drept pedeapsa pentru uciderea lui Tybalt.

Nestiind cum sa procedeze, Julieta merge la parintele Lorenzo pentru a-i cere sfatul. Acesta ii spune sa accepte sa se casatoreasca cu Paris, dar sa bea in ziua nuntii o licoare preparata de el, care va da impresia ca este moarta. Julieta urmeaza sfatul parintelui, bea licoarea si este gasita de doica zacand in pat. Fiind considerata moarta Julieta este inmormantata in cavoul familiei.

Parintele Lorenzo incearca sa dea de urma lui Romeo si sa-i dea de veste ca totul este doar o inscenare. Insa, afland de moartea iubitei lui, Romeo cumpara o sticluta de otrava si merge la mormantul Julietei. Aici, el bea otrava si moare. Trezindu-se, Julieta il vede pe Romeo mort langa ea si se sinucide cu pumnalul iubitului ei.

In acest mod tragic se sfarseste povestea de dragoste a celor doi. Dupa moartea tinerilor, cele doua familii se impaca, convinsi fiind ca ura dintre ei a dus la moartea celor doi indragostiti.

Tristan si Isolda

Povestea dintre Tristan si Isolda este una dintre cele mai frumoase povesti de iubire si porneste de la mitul celtic al iubirii invincibile. Aceste doua nume nu se pot rosti separat, cand spui Tristan, automat iti vine continuarea, Isolda. Povestea a circulat in diferite variante si a suscitat imaginatia multor artisti.

Povestea are loc in Evul Mediu, in timpul domniei Regelui Arthur. In versiunea cea mai cunoscuta, cei doi indragostiti apar la inceput in ipostaza de mari adversari. Tristan, nepotul regelui Mark al Cornwallului, il ucide pe regele Irlandei, care era fratele Isoldei. Isolda jura ca va razbuna moartea fratelui sau.

Cei doi ajung sa se cunoasca atunci cand Tristan primeste misiunea de a o peti pe Isolda pentru unchiul sau si de a o insoti pe aceasta pana la curtea regelui Mark. Isolda vrea sa il otraveasca pe Tristan pentru a se razbuna, dar soarta face ca otrava sa fie inlocuita cu o potiune de dragoste. Isolda si Tristan beau din acelasi pocal si intre ei se infiripa o dragoste puternica. Dragostea lor, explicata prin licoarea magica pe care o beau cei doi, sugereaza ideea ca iubirea are darul de a ne scoate din lumea reala (plina de rautati) si de a ne transpune intr-o lume miraculoasa, a lumea a iubirii si fericirii.

Isolda este nevoita sa se casatoareasca cu regele Mark desi inima sa ii era daruita lui Tristan. In ciuda acestui lucru, aventura dintre cei doi continua in secret. Cand Regele Marc afla de iubirea lor, decide sa o ierte pe Isolda, insa Tristan este izgonit din Cornwall.

Cei doi indragostiti reusesc sa fuga impreuna si un timp traiesc in padure. Desi viata in padure este dura cei doi sunt fericiti pentru ca sunt impreuna. In final, Isolda se intoarce la regele Mark, desi in inima ei va simti mereu iubire pentru Tristan. Cu sufletul frant, acesta paraseste tara, fara sa-si afle linistea in absenta iubitei sale.

Tristan fuge in Bretania unde o cunoaste pe Iseult. El este atras de ea din cauza asemanarii de nume cu cel al iubirii sale adevarate. Tristan si Iseult se casatoresc, insa comuniunea dintre cei doi nu se consuma pentru ca Tristan nu o putea uita pe Isolda.

Cazut grav bolnav la pat, Tristan doreste sa o vada pe Isolda in speranta ca revederea ei va reusi sa-l vindece. Pentru a stii ce decizie va lua Isolda, se stabileste un “cod”. Daca Isolda este de acord sa vina sa il vada, panzele corabiei cu care venea trebuiau sa fie albe, iar daca nu dorea sa vina, panzele sa fie negre. Prima care a vazut panzele a fost Iseult care a fugit la Tristan sa-i dea vestea ca acestea sunt negre, deci Isolda nu a dorit sa vina. Orbita de gelozie, Iseult a mintit, astfel incat Tristan nu a aflat niciodata ca Isolda era in drum spre el si ca panzele erau albe. Tristan a murit la scurt timp dupa aflarea vestii. Nici Isolda nu a mai rezistat mult, dandu-si sufletul din suferinta pentru iubitul sau pierdut.

Legenda glorifica forta eterna a iubirii, singura care da legitimitate uniunii dintre Tristan si Isolda. Desi finalul este unul tragic si aduce moartea celor doi indragostiti, mesajul legendei este acela ca atunci cand exista iubire adevarata, desi fortati de imprejurari doi oameni nu pot fi impreuna, dragostea lor poate ramane sincera si puternica pana la final.

Othello si Desdemona

Povestea de dragoste dintre Othello si Desdemona apare in tragedia scrisa de William Shakespeare in 1603. Actiunea tragediei se invarte in jurul celor patru personaje principale: Othello si sotia sa Desdemona, Cassio si cel mai bun prieten al sau, Iago.

Maurul Othello se casatoreste cu Desdemona si devine guvernatorul Venetiei. Din invidie, Iago, prietenul si subalternul sau, pune la cale un plan care sa distruga fericirea conjugala a viteazului maur.

Folosindu-se de trucuri mici, de interpretari gresite si de ambiguitati, diabolicul Iago il convinge pe Othello ca frumoasa Desdemona i-a fost infidela, s-a lasat sedusa de  ofiterul Cassio, ce cauta o avansare in post. Sotia lui Iago, Emilia, gaseste o batista apartinand Desdemonei pe care o da sotului sau. Acesta o duce in camera lui Cassio si ii intareste convingerile generalului despre tradarea la care este supus. Ca in toate tragediile lui Shakespeare, destinul este nemilos si adevarul nu iese la iveala cand trebuie. Orbit de gelozie, Othello o asfixiaza noaptea pe Desdemona care era nevinovata.

Afland adevarul de la Emilia care ii da totodata in vileag planurile lui Iago, Othello se injunghie cu pumnalul sau. Iago o omoara pe Emilia. In final, Cassio devine noul conducator al Ciprului, iar Iago este retinut, torturat si probabil executat.

Datorita temelor complexe: rasism, iubirea, gelozia, tradarea, povestea de iubire dintre Othello si Desdemona este edificatoare pentru lumea de azi, ramanand mereu in actualitate.

Lancelot si Guinevere

O alta impresionanta poveste de iubire a fost cea dintre Lancelot si Guinevere, celebrul cuplu de indragostiti din legendele regelui Arthur si ale cavalerilor Mesei Rotunde. Cei doi au trait o poveste de dragoste, pe cat de frumoasa, pe atat de imposibila.

Guinevere era nimeni alta decat sotia respectatului rege Arthur, regele Camelotului. Casatoria dintre cei doi a fost una impusa de ratiuni politice. Desi il admira si il respecta pe regele Arthur, Guinevere nu il iubea.

Lancelot era unul dintre cavalerii Mesei Rotunde si in acelasi timp cavalerul de incredere al regelui. Lancelot se face remarcat prin curajul si priceperea sa in lupta.

Dragostea infiripata intre cei doi a fost acel gen de iubire care te fulgera din prima clipa, iti invadeaza sufletul si simti ca nu mai ai scapare. Lancelot s-a indragostit de regina Guinevere, iar dragostea lui a crescut cu atat mai mult cu cat regina l-a tinut departe de ea. Din pacate iubirea lor era una imposibila pentru ca ei i se opunea loialitatea fata de rege si tara. Eforturile celor doi indragostiti de a se opune iubirii pe care o simteau si de a trai respectand regulile societatii se dovedesc in final zadarnice. Ei isi dau seama ca nu se pot impotrivi fiorului dragostei, o dovada in plus ca dragostea nu se poate impune pentru ca ea se ghideaza dupa ratiuni proprii. Cavalerul viteaz si regina au devenit iubiti, traind pentru foarte putin timp patimasa dragoste in lumea lor.

Intr-o noapte, cavaleriul Agravain impreuna cu cavalerul Modred, nepotul regelui Arthur, insotiti de alti 12 cavaleri, au intrat peste cei doi iubiti. Descoperit, Lancelot s-a luptat reusind sa scape, dar regina nu a fost la fel de norocoasa. Regele Arthur afla de relatia dintre cei doi, Guinevere este prinsa si condamnata pentru adulter, pedeapsa constand in arderea pe rug. Lancelot reuseste sa fuga si sa scape de razbunarea lui Arthur, dar se intoarce in ziua executiei pentru a o salva pe iubita lui.

Aceasta aventura i-a impartit in doua parti pe Cavalerii Mesei Rotunde si a slabit puterea regatului lui Arthur. Legenda mai spune ca regatul si-a gasit sfarsitul in urma tradarii infaptuite de cei doi iubiti. Lancelot si-a incheiat zilele ca un pustnic, iar Guinevere a devenit calugarita la manastirea Amesbury, unde a si murit.

Hamlet si Ofelia

Hamlet este personajul principal al tragediei cu acelasi nume, scrisa de William Shakespeare. Hamlet este tanarul print al Danemarcei, fiu al raposatului rege si al reginei Gertrude. Lui Hamlet, reintors de la studii, i se arata intr-o noapte, pe zidurile castelului Elsinor, fantoma tatalui sau, care ii dezvaluie ca a fost asasinat miseleste de catre propriul sau frate, actualul rege Claudius, care a impins crima pana la a se casatori cu sotia celui ucis, mama lui Hamlet.

Tanarul print, fire inclinata spre studii si reflectie, se vede brutal obligat de evenimente sa actioneze si sa-si razbune tatal. El simuleaza nebunia, acumuleaza dovezile si cauta momentul prielnic razbunarii, ezitand mereu sa actioneze.
Punand niste actori ambulanti sa joace o piesa care reconstituie imprejurarile crimei, Hamlet surprinde reactia care il tradeaza pe Claudius, dobandind astfel o noua proba a vinovatiei acestuia.

Ofelia, fiica lui Polonius, il iubeste pe Hamlet, dar purtarea sadica si brutala a printului o innebuneste. "La manastire du-te: de ce sa porti samanta unui neam blestemat?" ii spune el Ofeliei. Pentru a-si indeplini datoria sa razbunatoare, Hamlet sacrifica dragostea pentru Ofelia, care moare innecata si pe al carei tata, curteanul Polonius, il omorase luandu-l drept rege.

Laertes, fratele Ofeliei, il provoaca pe Hamlet la duel, iar regele otraveste varful spadei lui. Inainte de macelul care incheie povestea, Hamlet ii spune prietenului sau Horatio: "Soarta vrea ca eu sa inving; Dar nu stiti voi ce trist e totul in inima mea." Are loc un duel care se incheie cu moartea lui Gertrude, Laertes, Claudius si Hamlet, ale carui ultime cuvinte sunt "restul e tacere". Hamlet moare, nu insa inainte de a-l fi ucis pe rege, iar regina bea otrava.

Printul norvegian Fortinbras ocupa tronul, aducand un omagiu lui Hamlet si reintroducand ordinea pe care atatea crime o tulburasera.

Marc Antoniu si Cleopatra

Povestea de iubire dintre Antoniu si Cleopatra a schimbat cursul istoriei iar pasiunea lor fatala i-a inspirat pe Shakespeare si Dryden.

In realitate Cleopatra era de origine greco-macedoneana si a fost ultima carmuitoare din dinastia Ptolemeilor, fondata de unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare. S-a nascut in 69 i.Hr. la Alexandria pe coasta mediteraneeana a Egiptului.

Marc Antoniu a aparut in viata ei cand avea doar paisprezece ani. Antoniu era un militar din armata romana cantonata la Alexandria. S-au placut de cand s-au vazut prima oara insa datoria l-a chemat pe Antoniu inapoi la Roma, iar Cleopatra si-a continuat existenta precara intr-o dinastie renumita pentru obiceiul membrilor de a se omori unul pe altul. Aveau sa treaca ani pana la revederea celor doi.

Intre timp Cleopatra temandu-se ca va fi asasinata de rudele ei, a cautat siguranta in bratele lui Iulius Cezar care a facut-o regina Egiptului. In anul 44 i.Hr. Cezar a fost asasinat. Sub carmuirea Cleopatrei, Alexandria s-a transformat intr-o mare cetate, care rivaliza cu Roma, iar Marc Antoniu a devenit o figura importanta a Republicii, avand comanda provinciilor estice.

Iubirea dintre cei doi a crescut puterea Egiptului, insa i-a revoltat pe romani care erau ingrijorati de influenta tot mai mare exercitata de Cleopatra. In ciuda tuturor amenintarilor primite, Marc Antonius s-a casatorit cu regina Egiptului. Cei doi au trait o poveste de dragoste ferita de ochii lumii, o dragoste care le-a adus moartea

Se spune ca in timpul bataliei de la Actium (31 I.Hr.), Marc Antonius a primit vestea falsa potrivit careia Cleopatra ar fi murit. Socat, generalul roman s-a sinucis cu propria sabie. Afland de moartea iubitului sau, Cleopatra si-a luat si ea viata, lasandu-se muscata de o vipera, potrivit legendei.

Orfeu si Euridice

Povestea de iubire dintre Orfeu si Euridice este o veche poveste greceasca de dragoste care i-a impresionat deopotriva pe zei si pe pamanteni. Este portretizarea iubirii pierdute, apoi regasite pentru a fi pierduta a doua oara.

Orfeu era vestit pentru taletul sau prin care fermeca pe oricine si putea stapani elementele naturii, cantand la lira fermecata faurita de Hefaistos si primita in dar de la zeul Apolo.

Chiar si nimfele dantuiau pe muzica lui divina. Orfeu s-a indragostit profund de frumoasa nimfa Euridice pe care a reusit sa o incante cu maiestria sa si pe care a luat-o de sotie. Ei au fost indragostiti si fericiti impreuna.

Aristaeus, zeul grec al pamantului si agriculturii, a fost atras de frumusetea nimfei si a inceput sa o urmareasca. In timp ce fugea de zeu, Euridice a pasit intr-un cuib de serpi veninosi si a fost muscata, murind la scurt timp.

Cu inima franta, Orfeu a inceput sa cante atat de trist, incat toate nimfele si zeii au inceput sa jeleasca. La sfatul lor, Orfeu a calatorit in lumea din adancuri, unde muzica lui a inmuiat inima lui Hades si a Persefonei, care au fost de acord sa o lase pe Euridice sa se intoarca la el. Au pus o singura conditie, el sa mearga in fata ei si sa nu se uite inapoi pana cand nu vor fi pe taramul lumii de sus. In nerabdarea lui, Orfeu a uitat ca amandoi trebuie sa fie in lumea de sus iar in momentul cand a pasit in lumea de sus, s-a intors spre ea pentru a o vedea. Euridice a disparut a doua oara, de data aceasta pentru totdeauna.

Legendele istorisesc in mod diferit moartea lui Orfeu. Unele versiuni mentioneaza ca dupa disparitia definitiva a Euridicei, Orfeu si-ar fi luat viata. Alte variante spun ca el a fost lovit de un trasnet, drept pedeapsa pentru ca a dezvaluit profanilor tainele lumii de dincolo. Conform celor mai cunoscute istorii, Orfeu s-a retras, dupa pierderea sotiei sale, in muntii Traciei si nu a mai dorit sa vada nici o femeie. Dragostea lui Orfeu pentru Euridice semnifica limita pana la care poate ajunge devotamentul in casatorie sau existenta unei iubiri mai presus de moarte.

Ulise si Penelopa

Povestea de iubire dintre Ulise si Penelopa este fascinanta prin modul in care cei doi au stiut sa pastreze dragostea vie de-a lungul anilor. Putine cupluri inteleg sacrificiul, precum aceasta pereche mitologica greceasca. Indragostit de frumoasa Penelope, Ulise o ia de sotie pe aceasta si au impreuna un fiu.

Izbucnirea razboiul troian ii desparte insa pe cei doi, Ulise fiind nevoit sa plece. Ei vor fi despartiti pentru o perioada foarte lunga de timp, aproape 20 de ani. Cu toate ca speranta revederii parea din ce in ce mai mica, Penelope refuza toate cele 108 cereri in casatorie, inima ei fiind daruita pentru vesnicie lui Ulise.

In razboiul troian, Ulise este cel care a avut ideea de a face calul de lemn cu care au reusit sa invinga Troia.

Ulise ii este si el foarte devotat Penelopei, el refuzand o frumoasa vrajitoare care ii ofera dragoste infinta si tinerete vesnica, si toate acestea doar pentru a se putea intoarce acasa la iubita lui Penelope si la fiul sau.

Napoleon si Josephine

In octombrie 1795, la varsta de 26 de ani, Napoleon Bonaparte, o intalneste intr-un salon parizian pe Josephine de Beauharnais. Tanara de 32 de ani, despre care se spune ca era frumoasa si extrem de bine primita de societate, il face pe acesta sa se indragosteasca de ea.

Napoleon rupe logodna pe care o avea cu Desiree Clary, viitoarea regina a Suediei si se casatoreste pe 9 martie 1796 cu Josephine, vaduva si mama a doi copii. Respectul de ambele parti, precum si pasiunea dintre ei, au fost cat se poate de reale, cu toate acestea cei doi si-au continuat si aventurile extraconjugale, privite ca oarecum normale de societatea franceza a acelor vremuri. Bonaparte a avut mai multe amante, printre care si Pauline Bellisle Foures, cunoscuta drept "Cleopatra lui Napoleon".

Josephine a fost incoronata ca imparateasa a Frantei pe 2 decembrie 1804, cand Napoleon se autoproclama imparat al Frantei. In 1809, pe 15 decembrie, Josephine a acceptat sa divorteze deoarece nu a reusit sa mai faca alti copii iar Napoleon isi dorea foarte mult un urmas. Napoleon s-a casatorit pe 2 aprilie 1810 cu Marie Louise de Austria, cu care a avut un copil, Napoleon al II-lea, si a recunoscut alti doi copii nelegitimi.

Cu toate acestea, corespondenta extinsa intre Napoleon si Josephine demonstreaza ca afectiunea lui continua mult timp dupa separarea lor. Ultimele cuvinte ale lui Napoleon, inainte sa moara pe insula Sfanta Elena, au fost: "Franta. Armata. Capul armatei. Josephine".