Interferente.ro Cultura Diversitate Costumul popular femeiesc specific pentru zona Tara Oasului

Luni, 06 Octombrie 2014 01:07

Costumul popular femeiesc specific pentru zona Tara Oasului

Costumul popular femeiesc specific pentru zona Tara OasuluiLa extremitatea de nord-vest a tarii noastre, intr-o depresiune, sunt asezate o serie de sate in care portul prezinta aspecte deosebit de interesante. Este vorba de cunoscuta „tara” a Oasului. Adapostita de culmi, inalte si nestrabatuta de drumuri mari in vremuri stravechi, Tara Oasului a pastrat in cuprinsul ei sate care au ramas, pana tarziu, izolate, ceea ce a contribuit la pastrarea unor anumite aspectie caracteristice ale costumului local. In acest articol vom face referire la costumul femeiesc traditional al acestei zone.

Gateala si acoperamantul capului

In putine tinuturi ale tarii noastre, Romania, se acorda o importanta atat de mare pieptenaturii si gatelii capului ca in Tara Oasului. Felul pieptenaturii si al acoperirii capului se deosebeste dupa varsta si dupa imprejurare daca femeia este sau nu maritata.

Fetele umbla pieptanate cu pleteturi”, coada groasa impletita din mai multe suvite de par rasucite. La capatul cozii se prind ciucuri de lana colorata.

Cea mai complicata si in acelasi timp interesanta pieptenatura si impodobitura a capului este cea a mireselor. Parul se piaptana cu carare pe mijloc. Incepand chiar de langa carare parul este impartiti in suvite subtiri rasucite. Multimea de suvite se intretes si formeaza o plasa de par cu ochiuri foarte mici. Plasa coboara dinspre tample si ceafa spre spate si se termina ca o coada de varful careia sunt legati ciucuri colorati facuti din lana. Pieptenatura aceasta specigica Tarii Oasului se numeste pieptenatura “cu depei”. Peste aceasta pieptenatura se aseaza cununa de mireasa, rotunda si inalta, facuta din “bumbusti”, oglinzi, “barsou”, margele, funde. Baza de jos a cununii o formeaza “fodrele” de margele si de bani vechi.

O asemenea gateala complicata a parului si capului dureaza multe ceasuri – pana la 8 ceasuri – si este facuta de cateva femei mai pricepute ale satului.

Femeile maritate moarta un alt fel de pieptenatura. Parul este adunat intr-un conci la spate. Peste conci se pune o naframa numita in graiul locului “chischineu”. Este o naframa de matase inflorata cu culori multe si vii. Se leaga la ceafa sau sub barbie. Uneori partile laterale ale baframei sunt lasate sa atarne pe umeri, incadrand ovalul fetei.

Gatul femeilor din Oas este impodobit cu siruri de margele foarte mici prinse pe fire incrucisate si dispuse in motive geometrice si formand benzi late intre 1-2 cm. “Zgarda” formata din astfel de margele de sticla colorata este facuta exact pe grosimea gatului pe care sta aplicata si nu atarnand. Pe gat sunt suprapuse uneori pana la patru asemenea zgarzi.

Imbracamintea partii superioare a corpului

Camasa femeiasca din Tara Oasului se incadreaza in tipul camasilor din regiunile afisate la vest de lantul muntilor Apuseni. Ea se prezinta sub doua forme legate de epoci diferite.

Camasa veche era lucrata din panza groasa, “teapana”, cum spun localnicii, de canepa sau de canepa amestecata cu bumbac.

Pieptul si spatele camasii sunt croite dintr-o singura bucata de panza dreptunghiulara care trece peste umeri, fara sa fie taiata. Rascroitura de la gat este mare, iar panza este incretita in jurul gulerului. Manecile incretite pornesc din umar si se termina cu “pomnisori”. Pe fiecare umar este aplicata cate o bucata de panza dreptunghiulara formand “umerelul”. Camasa se incheie la spate.

Principalele campuri ornamentale sunt plasate pe guler, pe maneci, pe umeri. Motivele folosite la camasile vechi sunt geometrice. Gulerul ingust este impodobit cu cusaturi intr-o tehnica numita “trasura” si care, la prima vedere, seamana cu o alesatura. Motivele acestei cusaturi sunt geometrice si au diferite numiri: “ciocan”, “cal” etc. Marginea gulerului este ornamentala cu “ranze”, mici coltisori.

Un sistem apaste de ornamentare il constituie incretiturile foarte variate. In jurul gulerului “incretelele” sunt lucrate in tehnica ciupagului cusut peste creturi. Printre motivele cele mai frecvente sunt “brazii”. Creturile de maneci, impodobite cu diferite motive numite “incretele cu rost”, “pielea gastii” etc. ilustreaza marile posibilitati de realizare artistica ale acestui sistem de a ornamenta panza prin incretire.

De la umar pana la pumnasi, maneca este impodobita cu siruri de cusaturi alcatuite dintr-o succesiune de romburi numita “brazii de maneca”. Uneori bratul este impodobit de un fel de cheita ca o dunga ingusta.

Umerii dreptunghiulari sunt ornamentati cu cusaturi compacte de motive des lucrate in tehnica “trasului”, care este una din vechile tehnici ale cusaturilor ornamentale. Alaturi de tehnica trasului, se intrebuinteaza si cusaturile numite “sucituri”, “taieturi”. Motivele geometrice mai frecvent intrebuintate sunt “carligul”, “bradul” etc. Marginile “umereilor” dintr-un brat se termina cu “zbarcele”, un fel de galoane crosetate, inguste si incretite.

Cusaturile sunt lucrate cu arnici si cu fire de canepa pastrate in culoarea lor naturala.

Coloritul camasilor femeiesti din Oas este viu. Cele mai utilizate culori sunt: rosul, verdele, galbenul si negrul. Celelalte culori apar rar.

Materialul intrebuintat la confectionarea camasilor noi este tot panza de canepa si de canepa amestecata cu bumbac. Apare insa si panza de bumbac curat.

Principala deosebire de croi intre camasa veche si cea noua o constituie inlocuirea umerelor aplicati separat, fiecare pe cate un umar cu o platca dreptunghiulara numita “cheptar” care imbraca toata partea de sus a pieptului si umerii. Cheptarul se incheie la spate. De cheptar se prind celelalte parti ale camasii: spatele si fata. Cheptarul este marginit de 2-3 randuri de zbarcele.

Croiala manecilor este la fel cu cea a manecilor de la camasile vechi, cu singura deosebire ca manecile camasii noi se termina in partea de jos cu “fodori”, adica cu volane in loc de pomnisori, asa cum erau la camasile vechi.

Ornamentatia este si ea diferita, intrucat in locul motivelor geometrice folosite la camasile vechi apar mai des motive florale. Felul de a dispune insa aceste cusaturi cu motive florale raman aceleasi, in sensul ca multimea cusaturilor compacte in loc sa se gaseasca pe cei doi umerei, se plaseaza acum pe platca formand un chenar lat de jur imprejur. Efectul decorativ este in genere asemanator.

Atat coloritul, cat si materialul intrebuintat la realizarea cusaturilor de pe camasa noua sunt la fel cu cele expuse la camasa veche. In afara culorilor tipice intalnite la camasa veche, apare si o culoare caracteristica pentru camasile noi: brunul cu galben, numit in Oas “galben rototos”.

Varietatea pieselor de port care se imbraca peste camasa in anotimpurile reci este mare. Unele reprezinta continuarea unei traditii in materie de port, altele sunt intrate mai tarziu in compunerea costumului osenesc.

Foarte original si dand siluetei osenesti o nota care se apropie de ciudatenie, este asa-numitul “uios cu perti”. Este o haina scurta de felul unei veste cu maneci. Materialul intrebuintat la confectionarea uiosului este canepa si lana. Canepa este folosita la urzeala tesaturii, iar lana la bateala. Tesatura groasa rezultata este data de piua. Coriala este foarte simpla si dreapta cu manecile pornind din umar. Efectul de originalitate al uiosului cu perti este dat de alternanta puternica a unor dungi diferit colorate in tesatura.

Tesatura dungata se croieste in asa fel incat dungile sa vina orizontal pe piept si pe spate si vertical de-a lungul manecilor.

In locul uiosului cu perti in ultima vreme incepe sa se poarte din ce in ce mai mult “bonda”. Crosetata din lana diferit si puternic colorata, bonda este tot o vesta cu maneci. Ornamentatia consta, pe langa motivele florale realizate cu croseta, in “incretituri” si bumbi plasati la gura bondei si imprejurul gatului. Motivele florale sunt o imitatie a decorului de pe cojoacele maramuresene.

Iarna, pe deasupra, se punea inainte de vreme, sumanul. De aceeasi croiala simpla cu uisoul, sumanul este facut insa din tesatura groasa de lana. Firele groase si putin rasucite sunt tesute in patru ite, realizandu-se astfel o tesatura nu prea stransa, care apoi se da la piua. Culoarea sumanelor vechi este alba.

Locul sumanului in unele sate, de exemplu Calinesti, l-a luat “guba”, o haina groasa de aspect mitos semanand cu un cojoc cu lana in afara. Croita drept ca uiosul si sumanul, guba este tesuta intr-un mod special din lana. In tesatura se intercaleaza manunchiuri mici de fire de lana care atarna. Guba care se poarta acum este de culoarea naturala a lanii seine sau albe de oaie. Guba este o haina scurta, mai lunga insa decat in Maramures, marginile ei de jos ajungand pana la solduri.

Ultima haina de deasupra, pentru vreme de iarna, intrata in compunerea costumului osenesc este cojocul. Lucrat pana nu demult chiar in Maramures si adus in Oas, el are toate caracteristicile maramuresene: acoperit cu cusaturi compacte din lanica reprezentand motive stilizate si impodobit cu “bumbi” de metal si cu mici oglinjoare. In ultima vreme au inceput sa se lucreze cojoace si in satele din cuprinsul tarii Oasului. Este interesant de remarcat insa ca femeile care impodobesc cojocul cu cusaturi nu lucreaza direct pe piele, si cos motivele pe postav sau pe panza care este apoi aplicata cu totul pe piele.

Mijlocul

La costumul femeiesc din Oas nu se poarta bete, brau sau vreo alta peisa care sa indeplineasca rolul special de cingatoare. Aceasta banda lata numita “guler” sustine poalele incretite in partea de sus. Prin ornamentele cusute pe guler, acesta joaca totusi rolul functional si decorativ al betelor care marcheaza talia corpului.

Imbracamintea partii inferioare a corpului

Poalele costumului femeiesc din tara Oasului sunt complicate ca structura si foarte frumos impodobite. Numite in graiul locului “pendeleu”, ele au aceeasi forma de fusta ca si poalele de Arad. La confectionarea lor se intrebuinteaza panza groasa de canepa sau de canepa amestecata cu bumbac. Pentru a le da largimea necesara este nevoie de opt “lati” de panza. Croiala fustei are o nota proprie prinf elul cum este asezata panza. Funsta se compune din doua fasii de panza dispuse orizontal si incretite pe latime. Fasia de jos, numita si “latu de dedesupt”, este unita cu fasia de deasupra printr-o cheita speciala, “ciur cu ata” sau “cosala cu carlig”, foarte frumoasa si de un mare efect decorativ. Poalele sunt incretite larg in “paturi” prinse de banda lata, care sustine poalele in talie ca un fel de cordon si care se numeste “guler”.

Ca si la camasa, ornamentatia poalelor vechi se caracterizeaza prin folosirea motivelor geometrice, in timp ce la poalele noi domina motivele florale.

Ornamentatia este dispusa in principal pe “gulerul” de la talie. Cusaturi dese acopera gulerul tot asa de compact, ca si la “umerei” sau “”cheptarul” camasilor. Tehnica, motivele si coloritul “gulerului” se armonizeaza totdeauna cu tehnica, motivele si coloritul folosit la camasa. Pe margini, “gulerul” are un sir de colti numiti “creste”. “Paturile” poalelor sunt incretite cu “incretele”. Fasia de panza de jos, :”latu de dedesupt”, este impodobit cu tighele colorate. Marginile latului de dedesupt sunt ornamentate cu motive florale numite “impistreala”, iar la tiv este adaugata dantela, “cimca”. Uneori locul dantelei este luat de colti festonati, “creste”, lucrati in “sucituri” cu motve marunte si foarte frumos realizate.

Culorile cele mai frecvent intrebuintate sunt: rosul, verdele, negrul si galbenul. La poalele noi apare si acel galben-brun numit “galben rotolos”.

Poalele se acopera numai in fata cu un “surt”, spatele poalelor ramanand vizibile in intregime.

Sortul vechi era tesut din bumbac alb si avea motive alese cu rosu. Motivele geometrice erau raspandite pe tot campul sortului. Inspre poale, sortul avea o banda lata de motive geometrice alese tot cu rosu.

Azi, acest sort lucrat in casa a fost inlocuit de sortul de lana sau stamba, mai rar de matase cumparat din comert. Sortul cumparat este colorat viu avand ca fond rosul sau verdele.

Incaltamintea

Picioarele se infasurau in obiele de panza de canepa alba.

Peste obiele se incaltau opinci cu nojite negre care se insafurau pe picior.

Cizmele cu “tulipan” (lalea) cusut pe piele erau purtate de fetele si femeile mai instarite.

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: