Duminică, 19 Decembrie 2010 17:33

Colindatul 

 

Colindatul este una din practicile care se inglobeaza in obiceiurile caracteristice de iarna.

Universul colindelor cuprinde vaste teme si motive. Unele sunt de factura agrara, descriind gesturi magice de fertilitate a ogoarelor (plugusorul), iar altele atribuite animalelor, etc. Sunt intalnite, de asemenea, colinde care vorbesc despre boala (moarte) sau colinde in care se evoca viata pastorala unde se pot recunoaste obiceiuri si credinte ale pastorilor.

In varianta sa traditionala, colindul, ca practica rituala cade in seama cetei de colindatori care sunt imbracati specific zonei unde se colinda si au in recuzita lor diferite accesorii: pene, iedera, salcie sau nuiele de alun, zurgalai, bate ornamentale.

 

 

 
 

 

 

Colindele sunt de doua feluri : colinde religioase  si colinde laice. Cele religioase au o origine literara si se refera la Iisus. Colindele lumesti au caracter liric si sunt adaptate de colindatori la situatia celor care le canta. Colindatul cu motive religioase, desi de origine bisericeasca, e totusi format dupa modelul colindatului de tip pagan.

Se cunosc:

§         Colindele Domnului - In drum spre Viflaim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, Inchinarea Pruncului, Pornirea Magilor dupa stea, Inchinarea Magilor, Taierea pruncilor, Numele Domnului,

§         Colindele Sfintilor - Colindul Craciunului, al Sfantului Vasile, al Sfantului Nicolae, al lui Ion,

§         Colindele omului - colind de copil mic, de fata mare, de flacau, de om bogat si milostiv, de preot, de vanator, etc.

 

Colindatul incepe din noaptea dintre 23 spre 24 decembrie, de la miezul noptii pana in zori, cand ulitele satelor rasuna de glasul micilor colindatori.

„Inarmati” cu traistute, copiii sub 14 ani trec grupuri, grupuri si merg prin tot satul dupa colindete. Ei ureaza gospodarilor:

,,Foaie verde, portocala,

Noi suntem copii de scoala

Si-am venit sa colindam

Pe la case sa strigam

Buna dimineata la Mos Ajun!”.

Drept rasplata, gospodinele impart copiilor covrigi, biscuiti, napolitane, mere sau alte dulciuri. 

 

 

 

In noaptea de 24-25 decembrie este vremea colindelor, iar acestea difera de la o regiune la alta. La colindat participa tot satul traditional, desi efectiv colinda doar copiii si flacaii, constituiti in cete, ceata fiind alcatuita dupa o oranduiala bine stabilita, avand o ierarhie proprie, un conducator si un loc de intalnire. Ea este structura care stapaneste, in timpul sarbatorilor Anului Nou, viata satului. Amploarea colindatului este determinata de “Festum incipium” al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an nuante de ceremonie deschisa, primitoare de innoiri.

 

 

 

 

 

Colindele se caracterizeaza prin crearea unei atmosfere pline de optimism in care se formuleaza dorinte si nazuinte ale oamenilor, acesta atingand chiar limitele fabulosului.

Gazda ii rasplateste cu daruri, in principal mere, nuci si colaci.

Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sarbatoarea Craciunului, ureaza belsug si sanatate. Colindele de ceata vorbesc despre intelepciunea gospodarului, bogatia gospodariei, despre viata de la tara, despre vitejia flacailor, frumusetea fetelor, dar si despre nastere lui Iisus, intampinarea noului an.

Aproape de ivirea zorilor vin cete de copii si canta pe la ferestre. In aceasta noapte copiii primesc cadourile de la Mos Craciun. Ei asteapta cu emotie noaptea darurilor.

 

 

 

 

Imbracati si incaltati cat se poate de bine, cetele de colindatori pornesc de obicei de la o margine de sat la alta, luand casele la randul. Doi dintre feciori mergeau inainte si intrebau gazdele daca ii primesc. Satul de obicei ii astepta toata noaptea, cu portile deschise, cu cainii legati si lampile aprinse. Colindatorii intra in case cu numele Domnului, menit sa risipeasca mahnirile si sa aduca mierea nadejdii (deci, se socoteste ca un pacat mare ca unii nu primesc colindatorii).  

Cateodata gazda are placere sa cheme colindatorii in casa si aici sa le asculte colindul, nu la fereastra. Colindatorii, asezati la masa sau in jurul ei, canta una sau mai multe colinde, la cererea gazdei, iar feciorii mai mari erau cinstiti cu cate un pahar de vin. La sfarsitul colindului dobarul face zgomot, iar gazda iasa sa plateasca colinda - cu bani, colaci, covrigi, nuci sau mere. Cel mai de frunte dintre colindatori ia darul si multumeste gazdei urandu-i sanatate, prosperitate si belsug. La o ora-doua dupa miezul noptii unele cete de colindatori incep a se rari. Ele se indreapta spre casa unuia si acolo isi impart ceea ce au adunat.

 

 
 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: