Citate Emil Cioran - Tratat de descompunere

Bolnavi de speranţă, aşteptăm întruna... iar viaţa nu e decât aşteptarea devenită ipostază.

Când nu ştiu ce-i amărăciunea şi nepăsarea, oamenii sunt doar nişte animale sectare: crimele cele mai rafinate, ca şi cele mai grosolane sunt săvârşite de cei ce au luat lucrurile în serios. Numai diletantul nu cunoaşte gustul sângelui, doar el nu e ticălos...

Există inimi în care Dumnezeu nu poate privi fără să-şi piardă inocenţa.

Funcţia ochilor nu este de a vedea, ci de a plânge; şi pentru a vedea cu adevărat, trebuie să-i închidem: e condiţia extazului.

Golul inimii în faţa golului timpului: două oglinzi reflectându-şi absenţa faţă-n faţă, una şi aceeaşi imagine a nimicniciei.

Iubirea – omenească sau divină – aduce pe aceeaşi treaptă toate făpturile: a iubi o târfă sau a-l iubi pe Dumnezeu presupune aceeaşi simţire; în amândouă cazurile urmezi impulsul creaturii. Doar obiectul se schimbă.

Iubirea este sublimul, dar un sublim inseparabil de căile urinare..., cer al glandelor, sfinţenie subită a orificiilor...

Nimic nu are preţ pe lumea asta, te regăseşti vesnic în acelaşi punct... cunoaşterea noastră nu sporeşte defel: ea este tot atât de bogată şi nulă ca în punctul de plecare.

Priviţi în jurul vostru: pretutindeni, larve care propovăduiesc... Mi-e de ajuns să-l aud pe careva vorbind sincer de ideal, de viitor, de filosofie..., ca să-l socotesc duşmanul meu.

Realitatea este o creaţie a exceselor, a nemăsurii şi a nesăbuinţelor noastre.

Să fii lipsit de convingeri faţă de oameni şi de tine însuţi: iată înalta învăţătură a prostituţiei, academie ambulantă de luciditate, la periferia societăţii ca şi filosofia.

Să-ţi îngropi fruntea între doi sâni, între două continente ale Morţii...

Setea de putere şi dominaţie i s-a încuibat prea adânc în suflet: când va stăpâni totul, nu va mai fi stăpân pe propriul lui sfârşit.

Societatea nu e un rău, ci un dezastru: ce stupid miracol să putem trăi în ea!

Tulburările organelor determină fecunditatea spiritului; cel ce nu-şi simte trupul nu va fi niciodată în măsură să conceapă un gând viu.

Vai de cei ce n-au o taină sexuală!

"Tot ce ştiu am învăţat la şcoala prostituatelor", ar trebui să exclame gânditorul care acceptă totul şi refuză totul, când, urmându-le exemplul, s-a specializat în surâsul ostenit, oamenii nemaifiind pentru el decât clienţi, iar trotuarele lumii, piaţa unde-şi vinde amărăciunea, aşa cum îşi vând trupul tovarăşele lui, prostituatele.