Ciroza hepatica - cauze, forme si tratament

Cirozele hepatice sunt afectiuni cronice, grave, ale ficatului. Ele nu apar intr-un ficat sanatos, ci sunt faza avansata a unor leziuni hepatice de natura inflamatorie (infectioasa sau degenerativa). Cirozele sunt precedate totdeauna de o hepatita subacuta sau cronica, ori de o distrofie hepatica. Ciroza incepe cand procesele de reparare ale tesutului hepatic nu se mai fac dupa arhitectura lobulara normala ci anarchic, nodular, pierzand legatura cu vasele sanguine si cailor biliare, lobul fiind invadat de un tesut de scleroza. Deci ciroza este o leziune distructiva a ficatului cu pierderea structurii specifice si inlocuirea cu tesut scleros. Urmarea e tulburarea functiilor hepatice.

Cauzele cirozelor hepatice sunt multiple. Pentru o mai buna intelegere vom folosi clasificarea urmatoare: ciroze infectioase: virotice (hepatita, mononucleoza infectioasa); bacteriene (sifilis, tuberculoza, bruceloza); parazitare (malarie).

Tipuri si forme ale cirozei hepatice

Cirozele toxice (alcool, arsenic, plumb, tetraclorura de carbon, unele medicamente).

Ciroza biliara primitiva (colangita cronica distructiva).

Ciroza biliara secundara apare in urma unor afectiuni extralobulare sau extrahepatice: angiocolita, colestatica sau cardiaca (insuficienta cardiaca congestiva).

Ciroza sarcoidozica (canceroasa).

Ciroza prin defecte genetice.

Ciroza nutritionala (malnutritie).

Alte tipuri de ciroza.

Exista forme de ciroze cu ficat mare (2,5-3 kg) si cu ficat mic (600-700 g). Evolutia poate trece din prima forma in a doua. Volumul ficatului depinde de cantitatea de tesut sclerozat (conjunctiv) neoformat, abundenta tesutului hepatic regenerat, gradul de distensie a arborelui biliar. Cand acestea sunt mari, ficatul e hipertrofic. In stadiul avansat, tesutul fibros neoformat se contracta, reactia inflamatorie se reduce, volumul se micsoreaza. Atunci ficatul e mic, atrofic.

Tratamentul cirozelor este deosebit de bogat, complicat, diversificat, adaptat la forma de boala. Rezultatele sunt cu atat mai bune, cu cat se aplica mai devreme. Cele mai mari sanse de succes au tratamentele preventive, care elimina factorii etiologici (cauzatori). Dat fiind ca cele mai frecvente ciroze la noi sunt urmarea hepatitelor virale (mai ales tipul B si C) si a alcoolismului, tratamentul preventiv va viza eliminarea acestora. Scaderea morbiditatii prin hepatita se realizeaza prin masuri igienico-sanitare; igiena apei, a alimentelor, igiena personala, selectionarea donatorilor de sange, efectuarea de injectii cu seringi de unica folosita, izolarea bolnavilor de hepatita (ei fiind contagiosi prin urina, fecale, saliva, sange); tratamentul si urmarirea clinica si de laborator a bolnavilor cu hepatita acuta, cat si a hepatitelor cronice; profilaxia si tratamentul alcoolismului.

Tratamentul cirozei este individualizat, in functie de faza bolii, prezenta complicatiilor sau a altor afectiuni de care ar mai suferi bolnavul. Ne vom referi la trei forme evolutive: cirozele inactive compensate, cirozele active si cirozele cu decompensare portala.

Tratamentul cirozelor inactive compensate presupune limitarea efortului fizic (program de lucru de 6 ore/zi, 12 ore repaus la at). Internarea de 2 ori/an cate 2-3 saptamani. Regim alimentar individualizat, dietetic. Alimente proaspete, mese mici, normo-calorice. Proteinele sunt esentiale pentru refacerea celulelor hepatice (carne, oua, lapte si derivate), vitamine, saruri din legume, fructe, zarzavaturi crude sau fierte. Sarea interzisa doar in perioada corticoterapiei. Alimente interzise: afumaturi, mezeluri, branza fermentata, carne grasa, slanina, carnati, peste gras, icre, vanat, maioneze, fasole uscata, rantasuri, alune, nuci, condimente, muraturi, orice forma de alcool. Tratamentul medicamentos trebuie stabilit de catre medic si urmat cu strictete.

In tratamentul cirozei active importante sunt imunopresoarele si terapia cortizonica. Ele scad intensitatea procesului inflamator.

Tratamentul cirozei cu decompensare portala (cu ascita) implica repaus la pat, restrictie de sare, diuretice.

In concluzie, trebuie sa subliniem ca cirozele sunt boli severe, cronice. Tratamentul fiind dosebit de complex, nu poate fi dirijat decat de medicul internist care are bolnavul in observatie timp indelungat.