Interferente.ro Sanatate Boli si afectiuni Amigdalita tipuri cauze simptome evolutie tratament

Marţi, 12 Iunie 2012 15:04

Amigdalita - tipuri, cauze, simptome, evolutie, tratament

 

Amigdalita este o infectie sau o inflamatie a amigdalelor. Amigdalele sunt de fapt structuri cu rol in apararea organismului de infectii si contin tesut limfatic. Sunt localizate de o parte si de alta a gatului, in spatele bazei limbii. Informeaza-te cu privire la tipurile de amigdalita, cauze, factori de risc, modalitate de transmitere, simptome, evolutie, complicatii, tratament si profilaxie.

 

Tipuri de amigdalita

Exista trei tipuri de amigdalite: acute, subacute si cronice. Amigdalitele acute pot fi cauzate de bacterii sau virusi. Amigdalita subacuta este cauzata de bacteria Actinomyces. Amigdalita cronica este cauzata de infectii bacteriene. Citeste mai multe informatii despre Tipuri de amigdalita.

 

Cauze amigdalita

Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea si angina streptococica.

Virusurile cele mai frecvente care provoaca amigdalita sunt:

1. Virusul gripal;

2. Virusul Epstein Barr;

3. Cytomegalovirus;

4. Adenovirusuri.

Majoritatea episoadelor de amigdalita sunt cauzate de virusi.

Cele mai frecvente bacterii care cauzeaza amigdalita sunt:

1. Streptococul betahemolitic de grup A si B;

2. Haemophilus influenzae;

3. Stafilococul auriu.

Bacteriile sunt responsabile de peste 30% din totalitatea cazurilor de boala.

Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice.

 

Factori de risc si modalitatea de transmitere

Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta. Infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase.

Obstructia nazala determina aparitia unei respiratii de tip oral, fapt ce creste riscul de amigdalita.
Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant. Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore.

 

Simptome amigdalita

Principalul simptom al amigdalitei este prezenta gatului inflamat si dureros la care se mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor.

Simptome frecvente in amigdalita:

§         Dureri severe in gat

§         Deglutitie dificila sau dureroasa

§         Amigdale rosii, umflate, acoperite complet sau partial de puroi

§         Dureri de cap

§         Ganglioni mariti si durerosi langa maxilar si gat

§         Schimbarea sau pierderea de voce

§         Congestie nazala si nas infundat

§         Dureri abdominale

§         Febra si frisoane

§         Mici rani deschise, sangerande, pe amigdale

Simptome mai putin frecvente in amigdalita:

§         Varsaturi

§         Constipatie

§         Limba paroasa

§         Respiratie urat mirositoare

§         Dificultate la deschiderea gurii

Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si tuse, etiologia este cel mai probabil virala. Infectia virala a amigdalelor se vindeca de obicei fara tratament in aproximativ doua saptamani. In infectia virala nu este indicat tratamentul cu antibiotice.

Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38˚ C, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica de obicei o infectie bacteriana. Prezenta acestor simptome impune consultul medical de specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece exista riscul faringitei streptococice.

 

Consultul medical

Este necesar consultul medicului specialist atunci cand inflamatia gatului este insotita de cel putin doua din urmatoarele semne de infectie bacteriana:

§         febra de peste peste 38˚ C  

§         depozite alb-galbui pe suprafata amigdalelor

§         amigdale sensibile si inflamate

§         nodulii prezenti in zona gatului inflamati

§         dureri abdominale si cefalee (dureri de cap)

§         durere severa

§         dificultati severe la inghitit

§         durere localizata numai pe o parte a gatului

§         prezenta a cel putin cinci episoade de amigdalita pe an desi tratamentul adecvat a fost aplicat

§         persistenta respiratiei orale, a sforaitului sau a unei voci nazale, groase, ragusite
semne de deshidratare precum uscarea gurii si a limbii si oligurie (prezenta unui volum urinar scazut).

 

Evolutie si complicatii

Amigdalita virala dureaza de obicei 4 pana la 10 zile; amigdalita bacteriana dureaza ceva mai mult. In 99% din cazuri, infectia este limitata, dar infectiile bacteriene sunt asociate cu un risc crescut de complicatie, justificand prescrierea de antibiotice.

Amigdalitele de cauza streptococica necorespunzator tratate cu antibioterapie, pot evolua spre complicatii ca si infectia urechii si sinusurilor sau zone de infectie localizate in jurul amigdalelor (abces periamigdalian). Dintre complicatiile mai severe cea mai importanta este reumatismul articular acut.

Amigdalita acuta netratata poate fi periculoasa din cauza complicatiilor care pot sa apara:

§         Celulita periamigdaliana datorita extinderii infectiei in afara capsulei amigdalelor;

§         Abcese periamigdaliene;

§         Mediastinite (daca infectia difuzeaza distal);

§         Endocardita bacteriana, mai ales in cazul etiologiei pneumococice;

§         Artrita septica, glomerulonefrita.

Amigdalitele cronice si recurente pot obstrua calea aeriana superioara cauzand aparitia sforaitului, congestia nazala si respiratie orala. Uneori amigdalita cronica produce complicatii mult mai severe cum ar fi apneea obstructiva de somn (intreruperea respiratiei pe o durata de timp ce apare in timpul somnului) sau complicatii cardiace si pulmonare.

Tratament amigdalita

Indiferent daca amigdalita este de cauza virala sau bacteriana, cel mai probabil sistemul imun va indeparta infectia in cateva zile.

Tratamente precum administrarea de antibiotice (in caz de amigdalita bacteriana) si antialgice ajuta la reducerea simptomelor. Insa, daca manifestarile sunt severe si pacientul prezinta episoade recurente de amigdalita, tratamentul chirurgical este o optiune.

Tratamentul amigdalitei virale. Deoarece majoritatea cazurilor de amigdalita sunt provocate de virusi, ele nu raspund la tratament cu antibiotice. Se recomanda consumul de lichide calde si garagara cu apa cu care. De obicei, boala se vindeca de la sine, insa pacientul poate lua paracetamol sau ibuprofen pentru a reduce simptomele, precum durere in gat, cefalee si febra. Paracetamolul este indicat si copiilor mai mici, spre deosebire de aspirina sau AINS care sunt strict contraindicate copiilor datorita riscului de aparitie a sindromului Rey. Ibuprofenul nu trebuie administrat daca bolnavul prezinta un istoric de ulcere gastrice, indigestie, astm, sau afectiuni renale. De asemenea, ibuprofenul nu este recomandat femeilor insarcinate. In farmacii exista tratamente ce pot calma durerea de gat precum spray-uri orale sau pastile de supt.

Tratamentul amigdalitei bacteriene. Tratamentul amigdalitei bacteriene consta in administrare de antibiotice. Insa, studiile au aratat ca antibioticele nu reduc semnificativ simptomele. De asemenea, studiile au dovedit ca rezultatele maxime se observa de la a 3-a zi de la inceperea tratamentului cu antibiotice. Este indicat sa se efectueze si o antibiograma pentru a se determina care este cel mai util antibiotic care poate vindeca total infectia.

Tratamentul chirurgical. Daca pacientul prezinta episoade recurente de amigdalita (5 sau mai multe intr-un an) sau daca simptomele sunt severe, se poate apela la excizia chirurgicala a amigdalelor (tonsilectomie).

Citeste o prezentare detaliata a tratamentului in caz de amigdalita pe

 

Profilaxie

Datorita existentei unei varietati largi de bacterii si virusi implicati in etiologia amigdalitelor, metoda cea mai eficienta de prevenire a imbolnavirii este urmarea normelor de baza de igiena si sanatate.

Este important sa se evite contactul apropiat cu pesoanale infectate. Este recomandata respectarea normelor de igiena, in special in preajma persoanalor infectate, spalatul mainilor si pastrarea obiectelor de igiena (periuta de dinti) numai pentru uz personal. De asemenea este necesara spalarea si dezinfectarea suprafetelor si a obiectelor cu care se vine in contact. Copiii trebuie educati sa foloseasca corect servetelul in cazul in care stranuta sau tusesc sau pentru stergerea nasului. In locurile publice este recomandata folosirea servetelelor dezinfectante pentru curatirea obiectelor care vin in contact cu pielea. Este interzis fumatul in preajma copiilor. Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: